Luptați pentru o Europă deschisă!

În urmă cu 80 de ani, Germania invada Polonia. A trecut mult timp de atunci. În urmă cu 80 de ani începea cel de-al Doilea Război Mondial. Și pentru că urmările sunt atât de complexe și îi afectează pe atât de mulți oameni, persistă senzația că această conflagrație ar fi fost mult mai recentă.

După război, generația de atunci s-a afundat în tăcere. Copiii și nepoții lor au pus întrebări, încet și adesea prea târziu s-a vorbit despre grozăviile pe care germanii le-au comis în relațile cu vecinii. De atunci s-au clarificat multe aspecte, dar mai rămân lacune, răni, distanțe. Acestea vor dăinui mult, devenind poate chiar veșnice. 

Proiectul de pace este periclitat

Din punct de vedere politic, perioada postbelică nu a fost tocmai una liniștită. În timp ce în Europa armele tăceau, americanii lansau bomba atomică asupra Japoniei. Urmau apoi războaiele din Coreea și Vietnam, conflictele din Orientul Apropiat, loviturile militare din America de Sud. Și Europa a fost zguduită de noi conflicte militare: Iugoslavia s-a destrămat sângeros, iar atacul de la 11 septembrie 2001 asupra SUA a destabilizat Europa. Majoritatea a continuat însă  să respingă hotărât ororile de tipul celor din conflagrația mondială, în paralel cu naționalismul.

Germania s-a împăcat cu Franța și cu restul vecinilor occidentali, Willy Brandt a îngenuncheat la Varșovia. Uniunea Europeană a crescut constant, un proiect de pace, ofensiv intitulat de către politicieni. A căzut Zidul Berlinului, s-a pus capăt Războiului Rece și, pentru scurt timp, părea că ar putea apărea o nouă lume, multilaterală. Nelson Mandela era ales președinte în Africa de Sud. Bill Clinton venea în 1994 la Berlin și aclama în fața mulțimii că "Totul este posibil!" Da, așa părea. Statele est-europene au aderat la UE, fiind la fel de europene ca statele occidentale.

Astăzi, în 2019, la 80 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, tot mai mulți oameni, mai ales vârstnici, sunt speriați. A reapărut naționalismul, ura față de de oamenii care vin din alte zone sau arată diferit. Casa Alba este locuită de un populist, în vreme ce Londra este guvernată de alt populist. Politicienii înțelepți luptă pentru proiectul de pace al UE. Nimeni nu mai îndrăznește să amintească de principiile de bază ale comunității: o Europă fără granițe, unită. Curând noua generație va afla (dacă nu asistăm la vreo minune) ce înseamnă când un stat ca Marea Britanie se izolează.

Cei raționali nu au voie să tacă

Comemorările precum cea din Polonia devin cu atât mai importante. Dar și mai mult contează discuțiile purtate cu martorii acelor vremuri, care au văzut cu propriii lor ochi ororile războiului. Clasa de mijloc din Europa, dar mai ales din Germania, trebuie să fie pregătită să apere valorile consolidate după 1945, precum democrația, umanismul, relațiile internaționale. Așa cum au făcut în 1989 oamenii curajoși din RDG. Există destui dușmani ai democrației. Nu vor sosi cu tancurile ca pe vremuri. Într-un război cibernetic nu mai este nevoie de soldați, ca în trecut. Democrația nu poate fi apărată decât din interior, din centrul societății.

Nu este deloc adevărat că populiștii și agitatorii sunt majoritari. Problema este că oamenii raționali tac. Schimbarea actualei situații trebuie să devină una din lecțiile învățate la 80 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial. Și tot o lecție însușită ar trebui să fie și amintirea colectivă a ororilor conflagrației mondiale.