Macron ia taurul de coarne

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a pus la cale o strategie inteligentă de comunicare: prin publicarea concomitentă în 28 de publicații a ideilor sale de reanimare a Europei, domină pentru două-trei zile dezbaterea politică pe continent. Viziunile sale sunt discutate de toată lumea - cel puțin în rândul europenilor care mai citesc ziare. Se pune întrebarea dacă îi va atinge prin strategia sa și pe cetățenii furioși care poartă în Franța veste galbene, sau pe englezii pro-brexit. 

Dar cel puțin face o propunere și demonstrează că are țeluri ambițioase, spre deosebire de alți politicieni care preferă să tacă, precum cancelara Merkel, sau alții, care propovăduiesc naționalismul, cum ar fi premierul ungar sau ministrul italian de Interne. Pe fundalul încercării haotice a britanicilor de a părăsi Uniunea, președintele Franței face o propunere antagonistă, o renaștere pentru o Europă - după părerea sa, amenințată. 

Parțial cunoscute, parțial radicale

Propunerile sale sunt parțial cunoscute, cum ar fi o apărare comună a granițelor externe, parțial radicale, ca poltica unanimă UE în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice. Macron propune și o serie de noi instituții: de la una mai degrabă nerealistă - o agenție pentru protecția democrației, până la o bancă europeană pentru finanțarea tranziției ecologice, care ar putea avea șanse de implementare. Abia cu 18 luni în urmă, președintele francez ținuse un discurs cu un întreg catalog de proiecte, din care însă numai câteva vor fi probabil puse în practică, de pildă bugetul pentru comunitatea monetară. 

Emmanuel Macron se vede pe sine în rolul liderului impetuos. Cea de-a doua parte a tandemului franco-german, cancelara Angela Merkel, deține mai degrabă rolul realistei ponderate, ale cărei viziuni se opresc la ceea ce este viabil. Macron, supus unor presiuni majore în politica internă, nu mai are răbdare să aștepte după Merkel. El merge înainte, iar ea îl va urma încet-încet. Chiar dacă cei mai importanți politicieni europeni au semnat în ianuarie ”Tratatul de la Aachen” pentru o politică europeană comună, realitatea arată altfel. 

Prin solicitările sale de a proteja firmele europene de concurența americană și chineză, Macron reacționează la protecționism și la războaiele comerciale. Prin propunerea de a închide granițele Schengen pentru migranți și de a oferi restrictiv dreptul la azil în interiorul UE, Macron reacționează la nevoia de apărare a multor europeni, alimentată de populiștii de dreapta și de naționaliști. Cere însă și distribuirea migranților în toate statele UE, lucru care îi supără pe ”dușmanii săi preferați” din Ungaria și Italia. 

În sfârșit o dezbatere

Scrisoarea către europeni, cu trei săptămâni înaintea unui posibil brexit și cu 12 săptămâni înainte de alegerile europene, este, sigur, nu în ultimul rând și începutul unei campanii electorale decisive, pe care Macron o stilizează retoric extrem de colorat. Prin mișcarea sa, agentul electoral Macron dorește să-și impună direcția politică și în parlamentul de la Strasbourg și să mobilizeze în acest scop forțele pro-europene. Era și timpul ca cineva să înceapă o campanie electorală serioasă. Până deunăzi, disputa se desfășura anost între populiști și liberali. Acum, dezbaterea ar putea să prindă avânt. 

Deja la finele anului, propunerile de reformă ale lui Macron ar putea fi prezentate într-o ”Conferință pentru Europa”. Președintele nu exclude o revizuire a tratatelor europene. Lucru extrem de curajos, pentru că și poporul francez ar trebui să voteze pentru aceste schimbări. Pus sub presiune de către Vestele Galbene și de popularitatea în scădere, Emmanuel Macron ia taurul de coarne. Pentru Europa ar putea fi un lucru bun.