Îndatorire în loc de aniversare

Din 1990, Germania celebrează reunificarea prin Ziua Unităţii Germane, pe 3 octombrie. În ciuda tuturor dificultăţilor nesoluţionate încă, a aşteptărilor zadarnice, a dezamăgirilor şi proiectelor neîndeplinite, este o zi a bucuriei. O zi în care lumea privea plină de o uimire recunoscătoare spre această ţară responsabilă pentru atâtea orori, dar care a reuşit atât de paşnic să culce la pământ zidul ce o despărţea, pentru a deveni, reîntregită, o democraţie de nădejde şi o putere economică prosperă, una din coloanele de sprijin ale lumii vestice.

Lumea a ieşit de pe făgaş

Dar au survenit alegerile generale din 2017. Iar partidul populist de dreapta AfD (Alternativa pentru Germania) s-a clasat pe locul trei, cu 13 la sută din voturi. De atunci, sloganul cu care cetăţenii defunctei RDG ieşiseră în stradă pentru a-şi revendica libertatea sună cu totul altfel. În 1989, ei scandaseră la Dresda şi în alte oraşe "Noi suntem poporul!", provocând prăbuşirea sistemului politic nedrept din RDG. "Noi suntem poporul" însemna atunci: noi vrem să stabilim democratic în ce ţară vrem să trăim. Nu ne mai lăsăm oprimaţi în continuare, nu mai tolerăm să vorbească alţii în numele nostru.

Astăzi, după ce AfD este primul partid populist de dreapta care a fost votat în Bundestag, aceeaşi propoziţie sună cu totul altfel. În acest "Noi suntem poporul" nu mai predomină revendicarea codeciziei democratice.

Pentru mulţi, principalul înţeles al acestui "Noi suntem poporul" a ajuns să fie între timp: "Iar voi nu sunteţi, voi nu faceţi parte din el. Nu aveţi ce căuta aici." Aceasta se referă la refugiaţii sosiţi în Germania în ultimii doi ani pentru a căuta protecţie şi a găsi un viitor. Dar este şi o reacţie întoarsă spre trecut, în faţa unei lumi ieşite de pe făgaşul ei, în care nimic nu mai este cum a fost. Şi care nu va mai fi niciodată la fel.

Milioane de refugiaţi

Milioane de oameni au pornit la drum pentru că nu mai pot sau nu mai vor să trăiască în ţara lor, fiindcă războaie, epidemii, secete şi inundaţii îi alungă. Alte milioane îi vor urma. Ei nu vor putea fi pur şi simplu opriţi ci îşi vor cere dreptul la o viaţă mai bună, ba chiar vor lupta pentru el. Aceşti oameni nu vor dori neapărat să vină toţi în Europa. Dar fenomenul migraţiei va avea efecte vizibile asupra întregii lumi.

În context, acest "Noi suntem poporul", cu înţeles delimitativ, este un slogan adresat în neajutorarea sa nu doar politicienelor şi politicienilor, ci şi celor 87 la sută din toate alegătoarele şi alegătorii germani care au votat împotriva AfD. Nu este, spre deosebire de 1989, o majoritate care să se adune în spatele acestui înţeles de "popor".

Cu toate acestea, o continuare a politicii de până acum şi o retragere în cariera şi fericirea personală nu sunt suficiente ca răspuns la rezultatul de la urne. Şi complicatele negocieri pentru alcătuirea viitoarei coaliţii de guvernare sunt o dovadă că miza chestiunii este una foarte mare. Care se rezumă la întrebarea: În ce ţară vrem să trăim?

Unitatea nu e de la sine înţeleasă

Poetul german Johann Wolfgang Goethe îl face pe Faust să spună: "Ce ai moştenit de la părinţii tăi trebuie să câştigi pentru a poseda". Este o propoziţie scrisă parcă pentru Ziua Unităţii Germane, ediţia 2017. Fiindcă această unitate nu este ceva ce există pur şi simplu. Nu este un fapt pentru care or fi luptat alţii, poate, dar care a devenit între timp ceva de la sine înţeles.

Succesul electoral al AfD în landurile federale Bavaria şi Baden-Württemberg, aflate în vestul Germaniei, demonstrează definitiv că împărţirea problemelor în funcţie de zona geografică a ţării a devenit prea simplistă. Acum miza este lupta pentru o Germanie membră convinsă a UE, ancorată ferm în legea sa fundamentală şi care din bogăţia şi influenţa sa țese răspundere pentru a ajuta acolo unde oamenilor le merge mai rău.

Germania aniversează Ziua Unităţii. O sărbătoare care în 2017 este mai mult o îndatorire decât o aniversare.

Ines Pohl