Mai multe expulzări, mai puţin populism?

Când politicienii prezintă un "plan punctual", în care se menţionează şi "efortul naţional", atunci situaţia este serioasă. Să ne amintim de fostul cancelar federal Kohl şi planul său în 10 puncte pentru reunificarea germană. Se întâmpla în noiembrie 1989. Astăzi, în februarie 2017 avem de-a face cu un plan în 16 puncte, prin care cancelara Merkel vrea să schimbe politica de imigraţie din Germania.

Nu poate reuşi singură, prin urmare a cooptat şi landurile federale. În mod obişnuit, nu ar fi deloc simplu, dat fiind că între politicenii de land şi cei federali există deseori opinii diferite, în contextul unor constelaţii politice diferite. Dar , în anul 2017, există un motiv serios care justifică unitatea. În martie şi în mai, în landurile Saarland, Schleswig-Holstein şi în Renania de Nord-Vestfalia au loc alegeri. În luna septembrie urmează alegerile la nivel federal. Sondajele actuale creditează cu şanse bune alternativa populistă de dreapta AfD, care ar putea accede în toate cele patru nou alese structuri legislative.

Mulţi solicitanți de azil sunt respinşi

AfD continuă să se hrănească din politica de imigraţie şi rezultatele ei imediate. Nu este de mirare, aşadar, că CDU, CSU, SPD şi Verzii ecologiști încearcă din răsputeri să limiteze sursele de alimentare ale populiştilor. După cele întâmplate însă în ultimul an şi jumătate, nu va fi deloc uşor. S-au adunat prea multe, s-a greşit prea des şi s-au ratat prea multe ocazii.

La finele anului 2016, în Germania trăiau peste 207.000 de persoane care ar fi trebuit expulzate. Numărul acestora ar putea ajunge la circa jumătate de milion până la sfârşitul anului în curs. Estimarea aparţine consultanţilor de la McKinsey şi a fost solicitată de Ministerul federal pentru Migraţie şi Refugiaţi (BAMF). În realitate, doar 85.000 de persoane sunt expulzate anual. Costurile pentru întreţinerea azilaniţilor respinşi însumează circa 3 miliarde de euro. 

Guvern neajutorat?

Avem de-a face cu o veritabilă dinamită politică. Mai ales după atentatul de la Berlin, al cărui autor este tunisianul Anis Amri, care trebuia expulzat. În rândul populaţiei, atentatul a lăsat imaginea fatală a unui guvern care nu face faţă urmărilor crizei refugiaţilor. Un guvern care nu mai ţine situaţia sub control, care nu reuşeşte să asigure ordinea şi să apere statul de drept. Un cabinet folosit şi tras pe sfoară de terorişti, camuflaţi în refugiaţi. O platfomră numai bună pentru AfD.

Politicienii de land şi cei de la Berlin sunt conştienţi de pericole şi au strâns rândurile. După nici măcar trei ore de discuţii la sediul Cancelariei Federale, Angela Merkel şi prim-miniştrii de land au luat decizia de a acţiona în comun, trans-partinic. Nu mai e deloc amuzant, cam aşa sună deviza comună. Sunt decişi să demonstreze prin fapte că au voinţa de a interveni. În Germania se spune că în politică se dau găuri mici în plăci groase. La Berlin, tocmai se încearcă un burghiu performant.  

Cetăţenii s-au săturat

Că presiunea este imensă se vede şi în disponibilitatea landurilor de a ceda din competenţele proprii. Dacă la nivel federal, în viitor, va fi nevoie de documente-duplicat, de coorodonarea expulzărilor sau de protejarea unor persoane care nu au drept de rezidenţă permanentă sau care periclitează siguranţa Germaniei, atunci coordonarea expulzărilor se va face de către Berlin. Până în prezent, aceasta era de competenţa landurilor.

Pentru cetăţeni însă nu este important în competenţa cui intră decizia finală. Ei vor să vadă că politicienii acţionează. Mulţi dintre cei care trăiesc în Germania s-au săturat. Fie că este vorba despre aşa numiţii "Bio-Deutsche" (germani sadea) sau despre imigranţii care s-au integrat în Germania. Cu toţii aşteaptă soluţii, nu vor să mai asiste la eşecuri pe bandă rulantă. Ca şi înainte, majoritatea populaţiei este de părere că oamenilor trebuie să li se acorde adăpost. În paralel însă, creşte teama în faţa criminalităţii sporite. Atmosfera este tot mai încărcată. Este nevoie de acţiune, acum.

Autor: Sabine Kinkartz / A.K.