Marea bâjbâială în ceața crizei coronavirus

Este comparabil, oarecum, cu prognoza meteo: nimeni nu este interesat de ea atunci când afară este soare și vreme bună. Dar când vremea se strică, brusc vor toți să afle când se va îmbunătăți iar. Cam la fel este acum în criza coronavirus, în care jumătate din populația globului se confruntă cu restricții de contact, iar activitățile economice au fost în mare parte înghețate.

Și în ceea ce privește economia, este acum momentul cifrelor uriașe. Computerele cercetătorilor nu se opresc din calculat, primesc cantități interminabile de date, neprevăzute până acum în niciun model de calcul anterior. Pentru că nimeni nu și-ar fi putut imagina un astfel de șoc – cum numesc cercetătorii lucrurile total imprevizibile. Nici măcar obișnuiții profeți ai apocalipsei. Cei care mereu vorbesc de următoarea prăbușire! Dar aceasta nu este vreo artă a predicției.

Cifre nemaivăzute

Oricine care vrea să pară cât de cât serios recunoaște că este o situație fără precedent. Există multe grafice care arată acest lucru, de exemplu cel privind evoluția pieței muncii din SUA, grafic răspândit pe Twitter la începutul lui aprilie de politologul Ian Bremmer.

Și acela fusese doar începutul – între timp, 16 milioane de americani și-au pierdut locul de muncă. Nimeni nu ar fi putut prevedea așa ceva – și pentru că nu a mai existat până acum în istorie un exemplu similar. Nici în criza financiară globală din 2008/2009, nici măcar în recesiunea dramatică de la începutul anilor 1930. Și tocmai aici este problema: modelele de calcul pentru prognozele economice se bazează mereu pe experiențele disponibile din trecut.

Cu toate acestea, diverse institute și instituții nu renunță la prognoze, prin metoda evaluării mai multor scenarii considerate posibile. Ceea ce face ca, de exemplu, Organizația Mondială a Comerțului să prognozeze o prăbușire a comerțului global cuprinsă între 13 și 32 de procente. Alt exemplu: Institutul Ifo din München, care estimează o recesiune anul acesta în Germania cuprinsă între șapte și 20 (!) de procente. Ceva mai concret este Fondul Monetar Internațional, care prevede un recul al economiei mondiale cu 3%, recunoscând însă cu sinceritate în același timp că prognoza sa s-ar putea dovedi până la urmă bună de aruncat la gunoi.

Nevoia de alternative

Sigur că cifrele sunt importante: pe de o parte, oamenii vor să știe cât de rău va fi; pe de altă parte, guvernele trebuie să calculeze câte sute de miliarde sunt necesare pentru sprijinirea revenirii economice. Doar că, așa cum spuneam, în astfel de crize, cifrele de azi nu mai au mâine nicio relevanță, cât timp nu se știe cât va dura până se va reuși oprirea extinderii epidemiei. Iar anumite cifre nu sunt momentan disponibile: pentru calcularea inflației, este nevoie de informații despre prețuri de la magazine – dar multe dintre acestea sunt închise. Greu de crezut de asemenea că, pentru indicele privind atmosfera de afaceri din Germania, toți cei 7000 de patroni de companii chestionați de regulă vor trimite acum răspunsurile, ca și cum nu ar avea alte lucruri mai importante de făcut.

Așa că analiștii și cercetătorii economici sunt obligați să caute alternative, unele mai puțin precise, dar în continuare de încredere pentru a formula niște concluzii. De exemplu, din biroul meu, văd în continuare cum circulă pe Rin vasele de marfă încărcate cu containere. Mai puține decât de obicei, dar oricum. Sau se poate accesa portalul online de rezervări Open Table, unde se observă o prăbușire cu 100 % a rezervărilor de mese la restaurante.

Sau se poate afla, de exemplu, că furnizorii de articole de lux din China și-au redeschis între timp magazinele, iar clienții vin din nou și cumpără. Nu în cantități atât de mari precum înaintea coronavirusului, dar oricum.

Lucruri pe care nimeni nu le poate ști

Există voci publice oneste în aceste zile, care recunosc că prognozele lor nu prea sunt de bază. Torsten Slok, de exemplu, de la Deutsche Bank din New York, spune că nu există nimic de introdus în modelele de calcul actuale la capitolul variabile. Până și șeful băncii centrale americane FED, Jerome Powell, a fost nevoit să admită, în contextul crizei coronavirus: "Sunt lucruri pe care nimeni nu le poate ști."

Sunt afirmații dezarmante și în același timp consolatoare. Ne rămâne doar să lăsăm capul jos și să așteptăm să treacă furtuna. După aceea vom putea vedea pagubele exacte provocate de acest virus. Dar vă rog nu întrebați de pe acum cât de mari vor fi aceste pagube. Este clar doar că ne așteaptă multă, multă muncă.