Momentul oportun pentru moştenirea lui Merkel

În urmă cu un an, pe 26 septembrie 2017, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, ţinea renumitul său discurs de la Sorbona, în care îşi prezenta ambiţiosul proiect privind viitorul Uniunii Europene. Berlinul a tratat discursul preşedintelui din ţara vecină ca pe un caiet de sarcini în căutarea răspunsurilor la problemele Europei. Entuziasmul lui Macron i-a împărţit în două tabere pe conservatorii germani. Pe de o parte cei care se simt încurajaţi să devină parte din succesul preşedintelui Macron, iar pe de alta cei care suspectează că în spatele bugetului zonei euro, al asigurărilor comune privind garantarea depozitelor şi al extinderii Mecanismului European de Stabilitate s-ar ascunde o tentativă de redistribuire a taxelor colectate de la contribuabilul german, în favoarea ţărilor cu deficit bugetar mare.

Cancelara liniei politice europene

Prin alegerea în fruntea de şef al grupului parlamentar CDU/CSU a lui Ralph Brinkhaus, Angela Merkel nu numai că a încasat o lovitură din partea propriului său partid, ci va trebui şi să strângă şurubul în politica europeană. Brinkaus nu este un adversar al Uniunii, dar este 100% în favoarea a ceea ce preşedintele Macron a numit "fetişul german": un buget echilibrat, de preferinţă în întreaga Europă. Faptul că europenii nu vor ajunge niciodată la un consens în această privinţă îl deranjează prea puţin pe specialistul în finanţe Ralph Brinkhaus. Într-un anumit fel, el întruchipează ceea ce mulţi parteneri europeni consideră a fi trufia de dascăl în ale politicii europene a Berlinului. În tabăra parlamentară a conservatorilor, Brinkhaus trece drept un semn al reînnoirii. 

Pe lângă promisiunea de "securitate şi bunăstare" - mesajul central al declaraţiei comune pe care Merkel şi Macron au adoptat-o la Consiliul ministerial franco-german de la Meseberg - se mai numără şi o monedă unică puternică. Dar, înainte de toate, cei doi lideri doresc să-şi demonstreze capacitatea de a acţiona împreună. Cancelara are de luptat în continuare tocmai cu bugetul comun european. Şi mai important este să se opună noilor tendinţe din mult lăudata forţă centrifugă a Europei.

Este dovada instrumentarului său politic limitat, chiar dacă în aceste perioade excepţionale îşi menţine tactica atât în privinţa Europei, cât şi în cancelaria de la Berlin: nu lasă pe nimeni să i se uite în cărţi şi apoi apare în ultima clipă cu cine ştie ce planuri. Dinamica politică demonstrată acum în propriul său partid este de prea multă vreme volatilă pentru a mai gândi numai în modurile şi procesele obişnuite.   

Ultima şansă pentru moştenirea lui Merkel

Cel târziu cu scandalul din jurul şefului serviciului secret intern, Hans-Georg Maaßen, şi-au dat seama şi ultimii critici de la Bruxelles ai cancelarei că cea mai bună tactică ar fi să aştepte liniştiţi sfârşitul erei Merkel. Iar Angela Merkel însăşi ar trebui să-şi dea seama că trebuie să valorifice repede capitalul politic acumulat în cei 13 ani la conducerea guvernului federal, până nu-i răpeşte şi mai mult din influenţă următoarea criză izbucnită din motive superficiale.  

Voci importante din Uniune vor considera în continuare că Berlinul este cheia stabilităţii în Europa. Dacă Angela Merkel a vorbit serios când a declarat că obiectivul său este să lase, la sfârşitul mandatului, o Uniune stabilă şi durabilă, atunci va trebui să acţioneze rapid. Va trebui să-şi investească tot capitalul politic acumulat şi toată influenţa de care mai dispune pentru o Europă a viitorului. 

Totodată, acasă, în Franţa, preşedintele Macron este supus la presiuni. Ca atare planează suspiciunea că motorul germano-francez ar fi ratat deja şansa istorică de a asigura Europa de mâine. Fiindcă timpul şi puterea zboară repede, mai ales pentru Angela Merkel.