Nicio schimbare în politica pentru refugiaţi

Ceremonie funerară în Malta. Minut de reculegere la summitul UE de la Bruxelles în amintirea sutelor de refugiaţi care şi-au pierdut viaţa zilele trecute în dreptul coastei libiene. Uniunea Europeană încearcă, spre deosebire de multe state africane, să-şi asume, în parte măcar, responsabilitatea faţă de cei disperaţi, punând la dispoziţia agenţiei de paza frontierelor "Frontex" o sumă de trei ori mai mare decât până acum. Astfel ar urma să fie supravegheate mai intens coastele Italiei şi Maltei, putându-se interveni mai eficient în vederea salvării refugiaţilor naufragiaţi. Acesta este însă singurul rezultat concret al reuniunii la vârf de la Bruxelles. Prea puţin pentru a se putea vorbi de o adevărată schimbare în politica UE faţă de refugiaţii.

UE vrea să-şi salveze obrazul

Problema e că interesele statelor membre ale UE sunt mult prea diferite. Doar în urma masivelor presiuni venite din afară, partenerii europeni s-au decis să suplimenteze fondurile actualei misiuni "Triton". Altfel ar fi lăsat impresia că sunt inumani. Cancelara Angela Merkel a făcut apel şi la valorile fundamentale ale UE şi la drepturile omului. Germania, Belgia, Marea Britanie şi alte câteva state vor pune la dispoziţie nave şi personal suplimentar pentru a putea fi evitate măcar marile catastrofe.

Rămâne de văzut dacă "Frontex" va reuşi, în colaborare cu marina italiană, să-i descopere pe toţi naufragiaţii pentru a-i putea salva. Nu este însă vorba numai de salvarea sărmanilor oameni care-şi pun viaţa în pericol pentru a ajunge în spaţiul comunitar, ci şi de tentativa UE de a-şi salva obrazul. Partenerii europeni au convenit să pună la dispoziţia misiunii "Triton" 9 milioane de euro pe lună. Cam aceleaşi costuri pe care le necesita fosta misiune italiană "Mare Nostrum". Astfel se admite, indirect, că încheierea operaţiunilor "Mare Nostrum" a fost o greşeală. Adevărul este că Roma a vrut să pună capăt misiunii de salvare a refugiaţilor naufragiaţi în apele Mediteranei nu numai din motive financiare, ci şi pentru că ministrul italian de Interne, populistul de dreapta Angelino Alfano, n-a mai putut sau n-a mai vrut să ofere adăpost în Italia celor salvaţi.

Chestiunea decisivă, nerezolvată

Principala problemă n-a fost soluţionată nici la acest summit - aceea privind soarta refugiaţilor, solicitanţilor de azil şi a imigranţilor din motive economice. Partenerii europeni n-au reuşit să cadă de acord asupra unui model de repartizare a refugiaţilor în ţările UE. În discuţie rămâne pe mai departe reformarea aşa-numitului Regulament Dublin. Nu se întrevede însă prea curând o modificare a acestuia. Premierul britanic, David Cameron, şi-a reiterat poziţia dură în această privinţă, împărtăşită şi de alte state membre. Cameron este, ce-i drept, dispus să contribuie cu nave britanice la salvarea refugiaţilor, dar nu şi să-i permită vreunuia dintre aceştia să ajungă în Marea Britanie, ci să-i predea autorităţilor italiene.

Oficialii de la Bruxelles şi-au propus să caute căi pentru a depista vasele traficanţilor de oameni încă înaintea îmbarcării refugiaţilor şi să le bombardeze.

Important e ca şi ţările de tranzit să preia din responsabilitate. În acest sens s-a căzut de acord ca următorul summit să fie găzduit de Malta, cu participarea ţărilor de origine şi de tranzit din Africa şi Oreintul Apropiat.