Nicio schimbare față de China: comerțul merge mai departe

Cum se măsoară succesul unui summit Germania-China? Prin numărul de acorduri bilaterale semnate? Prin cât de des au fost rostite cuvintele "drepturile omului"? Chiar dacă Angela Merkel a revenit în Republica Federală cu 11 tratate de cooperare cu China, chiar dacă ea a atins delicata problemă a protestelor din Hongkong, atât în public, cât și în discuțiile între patru ochi, nu se poate spune că bilanțul vizitei cancelarei germane la Beijing este unul satisfăcător - nici pentru mediul economic, nici pentru apărătorii drepturilor omului.

Asociația federală a industriei germane (BDI) avertizează că firmele germane se confruntă cu o "concurență sistemică" dură venită direct din partea modelului economic chinezesc. Iar cine spera la un dialog real cu societatea civilă chineză a fost de asemenea dezamăgit: Merkel s-a întâlnit cu activiștii pentru drepturile omului din China doar în public.

Marea iluzie din politica externă germană

Când vine vorba de China, Germania are încă niște idei demult depășite. Cu o politică social-democrată față de Est a "schimbării prin apropiere" a vut succes cancelarul Willy Brandt pe timpul Războiului Rece. Versiunea liberală - "schimbare prin comerț" - s-a dovedit între timp o mare iluzie a politicii externe germane. Hongkong este exemplul cel mai bun care dovedește cât de puțin interesată este China de o ordine social-politică liber-democrată.

De aceea ar fi fost nevoie aici și acum de puțin curaj din partea doamnei Merkel, curaj care nu-i lipsește la alte teme de politică externă: de exemplu față de Putin în criza din Ucraina sau față de Trump, după derapajele sexiste ale președintelui american. Dar când vine vorba de Beijing, Berlinul este extrem de precaut.

Nu se întrevede o poziție clară

Autoritatea politicii externe germane, și așa una modestă, este subminată și mai mult de atitudinea ezitantă față de China a Republicii Federale. Partenerii din UE ai Germaniei critică atitudinea ambivalentă a Berlinului față de China. Iar fără susținerea UE, Germania ar pendula fără speranță între China și SUA.

Tocmai de aceea, Merkel se străduiește să convingă UE să încheie un acord de investiții comun cu China. Dar cât timp Berlinul nu se poziționează clar față de Beijing, nici blocul comunitar nu va ajunge la o poziție comună pe această temă. Ceea ce face extrem de dificilă negocierea unui acord UE-China.

Este vorba și de moștenirea politică a lui Merkel

Merkel nu prea mai are mult timp să rezolve problema. Vizita de acum în China ar putea fi printre ultimele în Republica Populară în calitate de cancelară. Ea vrea să se retragă din politică la încheierea actualului mandat, în 2021. Șefa guvernului german ar vrea să organizeze un summit UE-China în Germania în a doua jumătate a anului 2020, când Germania va deține președinția semestrială a Uniunii Europene.

Până atunci, ea trebuie să adopte o poziție clară față de China. Ar fi tragic tocmai pentru Merkel, care a făcut din Germania europeană laitmotivul mandatelor ei de cancelară, să arunce pe apa sâmbetei aceste realizări din cauza acestui comportament ambivalent.