Comentariu: Nouă strategie a SUA pentru combaterea SI

Între aliaţii SUA se numără inclusiv Arabia Saudită, bănuită până acum că a contribuit la organizarea şi finanţarea grupării islamiste care a îngrozit lumea prin cruzimea sa. Faptul demonstrează că SUA nu participă singure la războiul împotriva fundamentaliştilor din Siria şi Irak, ci caută să alcătuiască o mai mare coaliţie chiar dacă nu au reuşit până acum să-şi asigure un mandat din partea ONU. Iar tradiţionalii aliaţi ai Washingtonului - Marea Britanie şi Franţa - sunt în principiu dispuşi şi ei să participe la război.

Profită Assad de lupta împotriva SI?

Este o schimbare în Orientul Apropiat. Chiar dacă preşedintele Siriei, Bashar el Assad, nici nu a fost întrebat dacă sunt permise sau nu operaţiuni militare în ţara sa pustiită de război civil, este posibil ca tocmai el să profite cel mai mult de loviturile împotriva SI. Până acum, Assad ajunsese un fel de paria în Orientul Apropiat, un autocrat făcut vinovat de moartea a aproximativ 200.000 de oameni şi responsabil pentru refugierea a milioane de sirieni. În noua constelaţie, Assad poate deveni peste noapte un partener strategic şi tactic al alianţei dominate de SUA. A avea de ales între Assad şi SI este o situaţie dificilă, dar sigur că alianţa l-ar prefera la nevoie pe primul.

Războiul care debutează prin lovituri aeriene este concomitent şi o schimbare a politicii administraţiei Obama. Laureatul premiului Nobel pentru pace voia ca SUA să nu mai poarte războaie. A retras trupele americane din Irak, în Afganistan a început retragerea care va fi completă la finele anului viitor. SUA au devenit în timpul mandatelor Obama o superputere în retragere. Unii observatori au decretat chiar o renaştere a izolaţionismului. Acum însă, americanii au devenit din nou activi din punct de vedere mlitar în Orientul Apropiat. Pentru moment, aşa subliniază Pentagonul, intervenţia se rezumă la lovituri aeriene şi trimiterea de trupe terestre nu se află pe ordinea de zi. Dar cât timp va putea fi menţinută această poziţie, de vreme ce istoria demonstrează că războaiele se câştigă cu infanteria şi cu preţul unor pierderi notabile?

Lupta împotriva SI trebuie purtată şi în Europa

Este de asemenea o schimbare din perspectiva voinţei politice nu de a combate sau îngrădi IS, ci de a o distruge. Cruzimea incredibilă a islamiştilor, expusă prin internet, voinţa lor de a distruge cultural întregul Orient Apropiat nu este acceptată. Acest război împotriva luptătorilor lui Allah, care au apărut parcă din negurile istoriei, este cu adevărat un război împotriva terorismului. Împotriva islamismului. Dar acest război abia începe. Nu numai în Orientul Apropiat ci şi în Europa şi Germania, unde mii de tineri sunt gata să plece la război şi să-şi dea viaţa în numele lui Allah.