O Americă mică, mică

Nici măcar nu știu de unde să încep. De la minciunile proferate de administrația americană, minciuni cu care încearcă de fapt iarăși să dea vina pe altcineva? De la ipocrizia celor care jură pe Biblie, ca mai apoi să-i calce în picioare pe cei mai slabi? Sau de la un președinte care nu ține cont de nimeni pentru a-și impune interesele? Care nu se sfiește nici măcar să ia ostatici niște copii?

Da, este adevărat că administrația de la Washington nu a ordonat explicit ca acești copii să fie separați la graniță de părinții lor - Kirstjen Nielsen, secretara americană pentru Securitate Internă a făcut o afirmație corectă. Legea privind tratarea imigranților ilegali nu s-a schimbat în ultimele luni. Și totuși - sau poate tocmai de aceea - nici Nielsen, nici guvernarea Trump nu pot arunca răspunderea pe umerii altcuiva. Pentru că tocmai ei sunt responsabili pentru ceea ce se petrece acum la granița cu Mexicul. Este "politica toleranței zero", anunțată de secretarul Justiției Jeff Sessions în aprilie, care prevede reținerea la graniță a tuturor.

Imigranții sunt considerați infractori

Potrivit acestei politici, se pleacă practic de la premisa că imigranții ar fi comis o infracțiune - indiferent dacă au sau nu cu ei copii, dacă vor sau nu să ceară azil, dacă au comis sau nu cu adevărat infracțiuni în trecut. Iar asta înseamnă că părinții sunt fără excepție arestați și inculpați, în timp ce copiii din El Salvador, Honduras sau Guatemala sunt despărțiți de părinții lor. Peste 100 din copiii separați de părinți în aprilie și mai erau sub patru ani. Ce fel de om trebuie să fi să faci așa ceva?

În timpul administrației Obama, familiile erau despărțite doar în mod excepțional; majoritatea puteau depune cererile de azil și aștepta decizia justiției. Atunci, urmărirea penală se aplica doar în cazul membrilor bandelor și persoanelor violente. Dacă președintele Trump afirmă acum că democrații ar fi de vină pentru această situație, atunci este o minciună crasă. Și mai falsă este afirmația că democrații ar fi putut să schimbe ceva: de fapt republicanii dețin majoritatea în Congres, doar ei sunt cei care pot să modifice legile în prezent! Dar congresmenii republicani preferă să lase capul jos, să posteze duminica poze drăguțe pe Twitter și să le ureze alegătorilor "o zi a tatălui frumoasă". Mai cinic de atât nu se poate.

Copii luați ostatici

Calculul lui Trump este evident: îi ia ostatici pe copii și se folosește de ei ca mijloc de convingere a democraților din Congres să accepte o reformă a imigrației după voința sa. Dacă vreți să alinați suferința copiilor, ar fi mesajul, atunci votați pentru legile imigrației și pentru ridicarea unui zid între SUA și Mexic. Nu contează pentru el că aruncă practic în aer eșafodajul democratic al Americii. Pedeapsă colectivă există doar în dictaturi, nu și în democrații. Dar povestea se potrivește: Trump îi descrie pe alți lideri democrați, ca de pildă premierul canadian Justin Trudeau, drept slabi și le face osanale unor dictatori ca nord-coreeanul Kim Jong Un, ai cărui supuși stau drepți în fața sa.

Este de speriat nu doar cât de departe sunt dispuși să meargă Donald Trump și administrația sa. De speriat este și modul în care Partidul Republican, care reprezintă atât de mulți americani, permite să se întâmple toate acestea. Că republicanii închid ochii în fața atâtor minciuni și ipocrizii, în fața atacurilor asupra presei și instituțiilor democratice, că tolerează lipsa de umanitate. "Make America great again" a clamat Donald Trump în campania electorală. Dar în felul acesta, America va deveni oricum, dar nu "mare".