O ruşine pentru Europa

Desigur incendierea premeditată trebuie condamnată, dacă asta s-a petrecut în tabăra pentru refugiaţi Moria de pe insula Lesbos, iar eventualii făptaşi trebuie traşi la răspundere. Dar organizaţiile umanitare şi inspecţia sanitară elenă au avertizat de multă vreme că taberele pentru refugiaţi arhipline sunt adevărate bombe cu ceas. O explozie de violenţă şi haos, provocată de condiţiile inimaginabile de trai de acolo nu era decât o chestiune de timp.

Politica restrictivă pentru refugiaţi a Uniunii Europene face ca imigranţii să fie blocaţi un timp mai îndelungat în taberele din insulele elene, ridicate în jurul centrelor de înregistrare. Cei mai mulţi dintre imigranţi urmează a fi expulzaţi în Turcia, ţara din care au venit. În condiţii catastrofale aceşti oameni aşteaptă rezultatul procedurii de solicitare de azil, care se întinde pe mai multe luni, în ciuda promisiunilor iniţiale. Guvernul de la Atena şi UE nu sunt în stare să organizeze o procedură mai rapidă de azil, mai ordonată şi care să nu lezeze demnitatea omului.

Soluţiile promise întârzie

Este o ruşine pentru guvernul de coaliţie de la Atena, alcătuit din extrema stângă şi dreapta. Dar este o ruşine şi pentru toţi preşedinţii şi şefii de guvern ai ţărilor UE, care au promis în martie, după înţelegerea cu Turcia, o soluţionare a crizei refugiaţilor. În Grecia sunt blocaţi în acest moment aproximativ 60.000 de imigranţi. Comisia Europeană virează fără întrerupere bani spre Grecia. Dar autorităţile elene nu sunt în stare să intre în posesia acestor bani, cu care să asigure refugiaţilor la faţa locului condiţii omeneşti de trai şi proceduri mai rapide de înregistrare şi soluţionare a cererilor de azil.

Celelalte state ale UE au promis Greciei că vor trimite personal calificat în sprijinul funcţionarilor din centrele de înregistrare. Dar numai câţiva, foarte puţini, au ajuns cu adevărat în acele "hot spots". Cât priveşte procedura de distribuire a solicitanţilor de azil sosiţi în Grecia şi Italia către alte state ale UE, aceasta este blocată şi respinsă cu consecvenţă, deşi a fost în repetate rânduri decisă.

Pe perioada verii, UE s-a făcut că nu vede nimic legat de refugiaţi şi imigranţi. Dar nu numai în Grecia sunt taberele pline. La fel se prezintă situaţia şi la Calais, în Franţa, la fel şi la frontiera franco-italiană, la cea italiano-elveţiană sau de-a lungul rutei balcanice, unde în continuare există tabere ilegale pline de imigranţi disperaţi. În Grecia şi Italia, taberele organizate de autorităţi sunt arhipline. Dar în Italia geografia e alta şi oamenii nu pot fi la fel de uşor ţinuţi pe loc ca în insulele elene. Imigranţii se îndreaptă astfel spre nord, cu speranţa că vor reuşi cumva să ajungă în Germania sau în Marea Britanie.

Nici în Italia nu s-a schimbat ceva

În Italia sosesc prin ruta libiană aproape la fel de mulţi imigranţi, refugiaţi şi solicitanţi de azil ca anul trecut. În fiecare săptămână sunt salvaţi de la înec câteva mii de astfel de oameni. Dar câteva mii, mai mulţi decât oricând, au pierit deja înecaţi în acest an. Unul din 89 de imigranţi se îneacă în 2016 pe drum. Anul trecut proporţia era de unul la 276. Marea Mediterană a devenit un cimitir. Este o ruşine şi asta. Este o ruşine pentru valorile propagate de UE, de care nu mai pare să se sinchisească nimeni.

Peste această tragedie cotidiană s-a întins o mantie a tăcerii. Numai când apar imagini cutremurătoare, violenţă şi foc, aşa cum s-a întâmplat acum pe Moria, se mai trezeşte cât de cât un interes. Politicienii au băgat în mare parte capul în nisip şi se prefac că au criza refugiaţilor sub control. La nivel european nici pomeneală de "wir schaffen das" (vom reuşi asta - n.red.).

Ce funcţionează azi mai bine este descurajarea solicitanţilor de azil şi închiderea graniţelor. Procedurile de înregistrare a refugiaţilor şi distribuirea lor către alte ţări ale UE sunt la fel de defectuos organizate ca în urmă cu un an, când Angela Merkel rostea celebra formulă. Între timp, ea regretă, din varii motive, că a pronunţat-o. UE nu a reuşit să gestioneze civilizat criza refugiaţilor. Iar Moria este simbolul trist al acestui eşec.