Olandezii au stopat valul populist

În Franța, Germania și alte state ale UE, democraților veritabili trebuie să le fi căzut o piatră de pe inimă. Olanda nu a luat calea populismului de dreapta. Premierul liberal Mark Rutte rămâne în funcție. Rezultatul slab al adversarului UE și al islamului, Geert Wilders, a fost pentru democrații, care se temuseră de o victorie a populiștilor, peste așteptări - și pentru susținătorii săi net sub așteptări. După victoria populiștilor britanici la Brexit și în alegerile prezidențiale din SUA, alegătorii olandezi au lansat un semnal foarte limpede: până aici și nici un pas mai departe! Și austriecii au reușit, cu o slabă majoritate ce-i drept, să împiedice alegerea unui populist de dreapta ca președinte. Acolo e vorba însă de o funcție reprezentativă.

Scrutinul olandez poate avea un efect pozitiv asupra alegerilor din Franța, în aprilie/mai, și a celor din Germania, în septembrie. Mesajul ar suna cam așa: populiștii pot fi opriți. Alegătorii olandezi s-au îndoit că Wilders poate gestiona criza iscată cu Turcia. Soluțiile sale vizând problemele cu care se confruntă Olanda s-au dovedit negândite până la capăt, cam așa cum se întâmplă în prezent în SUA sau Marea Britanie.

Că populiștii promit marea cu sarea fără a oferi soluții reale e ceva ce ar trebui, cel târziu acum, să priceapă și cei care fac campanie electorală în Franța și Germania. Problema e că în Franța candidatul taberei conservatoare e pe cale să se autodesființeze. Așa încât populista naționalistă Marine Le Pen nu mai are decât un singur rival de temut: tânărul candidat independent Emmanuel Macron. Francezii ar trebui să-i acorde lui votul dacă vor să nu câștige Le Pen.

În Republica Federală situația e alta. Profitând de vântul prielnic din Olanda și cu ajutorul unor argumente convingătoare, cancelara Angela Merkel și alte forțe democratice ar putea frâna avântul Alternativei pentru Germania (AfD), care numai alternativă nu e.

Stoparea populiștilor a avut însă un preț. Cel puțin în Olanda. Acolo partidul liberal al lui Mark Rutte s-a deplasat ceva spre dreapta, recurgând la tonuri naționaliste pentru a-l ține în frâu pe Wilders. Populiștii de dreapta nu au câștigat scrutinul, dar influențează agenda politică și poziția forțelor conservatoare și liberale. Mark Rutte a avut și oarecum noroc. Datorită faptului că președintele Turciei a luat-o total razna cu acuzațiile sale de genocid și comparațiile cu epoca nazistă, olandezii s-au plasat în bună măsură de partea guvernului. Rutte a strălucit prin forță... cu ajutorul lui Erdogan.

Uniunea Europeană ar trebui acum să profite și ea de vântul prielnic din Olanda și să nu-și ascundă capul în nisip. La summitul jubiliar de săptămâna viitoare, de la Roma, UE va trebui să adopte o poziție comună pe tema lehamitei politice și a tendințelor populiste. Evoluțiile nefaste din Ungaria, Polonia și Grecia, cu conducerea ei populistă de stânga, trebuie numite fără menajamente și combătute. Alegătorii olandezi au stopat valul populist. Un semnal care trebuie să ajungă acum la urechile Bruxelles-ului pentru a construi mai multe diguri de apărare.

Bernd Riegert/maw