Vot decisiv pentru Europa?

Cine străbate în aceste zile Germania, este confruntat cu două imagini diferite ale acestei ţări. Pe de o parte sunt regiuni neschimbate, în care descoperi doar ici-colo câte un afiş electoral, aproape ascuns privirilor. Pe de alta, sunt zone în care aproape de fiecare stâlp atârnă cel puţin două afişe imense cu chipurile candidaţilor şi unde, sâmbăta, dacă mergi la cumpărături, nu prea ai şanse să eviţi întâlnirea cu unul din agenţii electorali care vor să te câştige pentru o formaţiune sau alta. 

Şi care e diferenţa? În 9 din cele 16 landuri federale au loc duminică alegeri comunale, iar la Bremen se alege chiar un nou parlament regional. Aici şi numai aici se duce o luptă acerbă pentru fiecare vot, pentru fiecare mandat. 

Alte alegeri par mai importante pentru partidele germane

Şi ce ne spune acest lucru? În pofida avertismentelor repetate, potrivit cărora scrutinul european este unul decisiv privind viitorul UE, pentru formaţiunile politice germane consiliile locale din landul Saar sau din Saxonia par să conteze mai mult decât viitoarea componenţă a Parlamentului European. Ca să nu mai vorbim că nici nu se compară actuala campanie pentru euroalegeri, purtată cam fără tragere de inimă, cu cea intensă care se desfăşoară atunci când în Germania are loc un scrutin parlamentar pentru Bundestag.

Aşadar premisele privind mobilizarea unui electorat mai numeros decât în 2014, când au participat la votul european 48 la sută dintre germani, nu sunt prea promiţătoare. Pentru Germania, prezenţa la urne în 2014 a fost ruşinos de scăzută, deşi a fost cu cinci procente mai mare decât media la nivelul UE. Un record negativ a atins Slovacia, unde participarea a fost de numai 13 la sută. 

De data aceasta însă, demoscopii estimează o mai numeroasă mobilizare a alegătorilor din spaţiul comunitar. Şi anume de teama ascensiunii formaţiunilor de dreapta. 

O numeroasă prezenţă la urne înseamnă implicit mai puţini populişti?

Să nu ne facem iluzii. La aproape toate alegerile desfăşurate în Germania în ultimii patru ani, participarea la vot a crescut şi cu toate acestea populiştii de dreapta din AfD tot au întrunit foarte bune rezultate. În trecut reţeta era simplă: cu cât votul este mai numeors, cu atât mai reduse şansele pentru formaţiunile extremiste. Acum, în schimb, trebuie ţinut cont de faptul că populiştii de dreapta au reuşit să câştige voturile a numeroşi alegători care cu ani în urmă nici nu-şi exercitau dreptul de vot, preferând să rămână acasă.

Rezultatul la urne al popliştilor de dreapta va fi, fără îndoială, tema care va domina dezbaterea postelectorală. A influenţat scandalul dezvăluit recent, în care este implicată formaţiunea populistă de dreapta austriacă FPÖ, rezultatul scrutinului european dincolo de frontierele Austriei? Vor reuşi populiştii de dreapta să obţină, la nivel comunitar, 20, poate chiar 25 la sută din voturi, aşa cum prevăd demoscopii? Şi dacă se va întâmpla aşa, ce presupune acest lucru pentru viitorul Uniunii Europene? Ar fi acesta chiar începutul sfârşitului unei poveşti de succes? 

Naţionaliştii uniţi ai Europei?

Nu, în pofida valului de şoc pe care îl va genera un rezultat de 25 de procente obţinut de populişti la nivelul UE. Chiar aşa de simplu nu e totuşi. Ca să vorbim de un sfârşit al UE ar trebui ca toate forţele populiste de dreapta şi naţionaliste să se reunească într-o singură grupare în Parlamentul European. În prezent avem trei astfel de grupări. Naţionalişti din toate ţările, uniţi-vă? De neimaginat şi ca atare destul de redusă ameninţarea pentru UE din rândurile Parlamentului European. Fiecare guvern naţionalist sau populist de dreapta al statelor membre poate, în schimb, dăuna cu mult mai mult edificiului european prin blocade în consiliile ministeriale sau la reuniunile la vârf ale UE. 

Mai periculos pentru viitorul Parlamentului European, pentru legitimitatea şi puterea acestuia sunt cei care dispreţuiesc democraţia şi ideea unei Europe unite şi care, ca atare, nici nu se prezintă la vot.