Comentariu privind ajutoarele destinate Venezuelei

Se impune din capul locului să subliniem că populația venezuealeană are nevoie de ajutoare umanitare. Tot mai mulți oameni luptă din răsputeri să supraviețuiască, furnizarea de alimentele și medicamente fiind întreruptă. 

Cu atât mai consternant este faptul că autoproclamatul președinte interimar Juan Gauidó și susținătorii săi abuzează de ajutorul umanitar utilizându-l ca instrument de putere. Să apari între pachete de alimente pentru copii poate produce imagini inedite de televiziune, dar nu și credibilitate politică.

Eșecul politic

Chiar mai puțin credibil este conducătorul Venezuelei, Nicolas Maduro. Succesorul președintelui Hugo Chavez, care a murit în 2013, a distrus sistematic economia țării. El își arestează oponenții politici, a lăsat fără puteri parlamentul, în care opoziția domină din 2015, iar oamenii sunt pe cont propriu. 

Sancțiunile impuse de SUA începând din 2015 împotriva regimului Maduro nu au dus la "succesul" dorit, respectiv prăbușirea "socialismului secolului XXI".

Aruncarea în brațele armatei moscovite

Ele au accelerat declinul Venezuelei și îl împing pe liderul Maduro în brațele Moscovei sau Beijingului. 

În timp ce declara, săptămâna trecută, că în Venezuela nu există foamete, Maduro anunță înainte de confruntarea din 23 februarie de la Cucuta, că se așteaptă la o livrare de 300 de tone de ajutoare din Rusia.

Rusia este în prezent cel mai important aliat al Venezuelei. Încă din timpul regimului fostului președinte Hugo Chavez, Moscova a livrat armament pentru armata venezueleană. 

Mai mult decât atât, Caracas este îndatorată cu douăsprezece miliarde de dolari la Moscova. Ca garanție pentru creditele contractate, Venezuela a pus gaj jumătate din acțiunile stațiilor sale de alimentare Citgo din Statele Unite, care aparțin companiei petroliere din Venezuela, PDVSA.

Astfel, Moscova a repurtat două victorii împotriva președintelui american Donald Trump. Pe de-o parte are influență asupra aprovizionării cu combustibil în SUA prin rețeaua de stații de alimentare Citgo. Iar pe de altă parte, prin prezența în Venezueala, s-a impus ca jucător important în America Latină, alături de China și SUA. 

Blocaj în Consiliul de Securitate 

Cel mai recent exemplu este veto-ul Rusiei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, săptămâna trecută. Cererile formulate în rezoluția semnată de Washington privind alegerile anticipate și ajutorul internațional acordat Venezuelei, au fost contracarate de Moscova printr-o contra-propunere.

Acest impas indică revenirea Războiului Rece. Deosebit de tragic este că această situație amenință tocmai America Latină. La urma urmei, confruntarea oficială dintre SUA și Rusia în această regiune a fost depășită prin normalizarea relațiilor SUA-Cuba la sfârșitul anului 2014.

”Ajutoare” din Rusia

Dacă este realmente vorba despre sprijinirea poporului venezuelean, alimentele ar putea fi aduse în țară de agențiile ONU, cum ar fi Programul Alimentar Mondial (PAM). 

Dacă este cazul, cu mandat din partea Consiliului de Securitate al ONU. Organizațiile de ajutorare și voluntarii americani și ruși din întreaga lume ar putea pune resursele lor la dispoziția agențiilor ONU, în loc să promoveze divizarea politică a țării.

Mai important, chiar guvernul Venezuelei ar putea cere sprijin din partea comunității internaționale. Dacă este necesar, ajutoarele ar putea fi aduse în țară de către voluntari prin alte puncte de trecere a frontierei decât Cucuta, fără a stârni atenția mediatică. 

Actuala instrumentare politică a ajutorului umanitar este oricum altcumva, numai umanitară nu. Un popor întreg este luat în prizonierat politic iar voluntarii sunt transformați în complicii unei lupte amare pentru putere politică. Acest lucru este o crimă.