Problema democraţiei încremenite

Iată încă o dezbatere de vară: ce ar fi să majorăm de îndată procentul de TVA pe carne de la 7%, cât este în prezent în Germania impozitul pe alimente, la 19%, cât este taxa pe valoare adăugată, în general? Cu banii suplimentari adunaţi la buget urmând a fi finanţate proiecte de ameliorare a vieţii animalelor domestice şi asanarea pădurilor bolnave de pe cuprinsul ţării...La această dezbatere participă între timp numeroşi politicieni germani. Dar cei mai mulţi dintre ei spun doar că nu merge din varii motive. Liberalii spun că majorarea impozitelor nu este o măsură benefică niciodată. Social-democraţii evidenţiază că o atare măsură ar afecta mai ales păturile nefavorizate. Etc, etc.

De întâmplat nu se întâmplă nimic!

În realitate, o astfel de majorare de impozit ar scumpi foarte puţin carnea. Şi este adevărat că deosebirea de preţ nu ar fi percepută chiar deloc de oamenii cu venituri mai mari. Cu toate acestea, dezbaterea se poartă cu toată seriozitatea. Iar la final nu se va întâmpla probabil nimic. Nu ar fi pentru prima oară.

Germania este o ţară a cărnii

Tema este desigur ingrată pentru transformări curajoase. Germania este o ţară a cărnii, chiar dacă numărul vegetarienilor creşte continuu. Cu câţiva ani în urmă, ecologiştii au fost nevoiți să ia cu amar act de asta, când au propus, într-o campanie electorală, introducerea unei zile pe săptămână, în care să nu se servească produse de carne în grădiniţe şi cantinele publice. O singură zi pe săptămână fără carne! Şi asta i-a costat pe ecologişti pierderea a nenumărate voturi. De atunci, ecologiştii s-au jurat că nu vor mai face această greşeală.

Polarizarea scenei politice şi a societăţii

Acesta este doar un exeplu care demonstrează cum politica reuşeşte ea însăşi, într-o democraţie care devine tot mai complexă, să-i facă pe oameni să devină scârbiţi de politică. Este tot mai dificil de alcătuit majorităţi clare într-un sistem de partide care cunoaşte modificări majore. Poate că în curând coaliţia de guvernare la nivel federal va fi alcătuită din patru partide. Polarizarea în rândul populaţiei face ca partidele să nu-şi modifice poziţia, fiindcă doar poziţiile clare le aduc voturi.

Alt exemplu: noua politică energetică

Probabil că nu se va face nimic cu majorarea impozitului pe carne. Poate că asta nici nu este o idee prea bună. Dar simtomatic este mai ales modul în care clasa politică şi societatea abordează marile schimbări, din care multe sunt mai mult decât necesare.

Un alt exemplu: toţi politicienii elogiază în principiu noua politică energetică, adică reprofilarea pe sursele de energie regenerabilă. Dar de când se discută despre construcţia infrastructurii necesare, despre noi magistrale de transport al curentului de la turbinele eoliene din nordul ţării către sudul puternic industrializat, de atunci uriaşul proiect bate pasul pe loc. Cetăţenii se împotrivesc, politicienii locali se dau de partea lor. Concomitent, turbinele eoliene devin tot mai nepopulare şi abia dacă se mai construieşte câte una în Germania. Noua politică energetică nu-şi merită numele.

Încremenire totală

Rămâne de văzut cum se va reuşi, într-o societate care nu mai poate ajunge la un consens, aplicarea unei reforme fiscale sau sociale de proporţii, cum ar fi reforma pensiilor. Aceasta din urmă ar fi mai mult decât necesară. Dar pentru asta ar fi nevoie de voinţă pentru compromis, odinioară un atribut al politicii de calitate, care a cam dispărut, şi la nivelul populaţiei. A face posibil imposibilul, a nu pierde din ochi marele ţel. Dar speranţa moare la urmă.