Refugiaţii au devenit în Grecia duşmanul întruchipat

Imagini tulburătoare ne parvin în aceste zile din Grecia. Forţe de securitate recurg, la graniţa turco-elenă, la gaze lacrimogene, pentru a-i împiedica pe refugiaţi şi imigranţi să traverseze râul Evros şi să pătrundă în spaţiul UE. Noaptea prin regiune patrulează membri ai unor gărzi civice în căutarea străinilor care, poate, au reuşit totuşi să pătrundă pe teritoriul Greciei. Pe insula Lesbos, localnicii împiedică ambarcaţiunile cu refugiaţi la bord să acosteze. De asemenea, nu departe de rău-famatul lagăr pentru refugiaţi şi imigranţi Moria, grupări extremiste de dreapta şicanează activiştii organizaţiilor umanitare şi îi iau la bătaie pe ziarişti.

La cinci ani de la prima criză a refugiaţilor, Grecia le arată străinilor celălalt chip al său, al dispreţului faţă de oameni. Vremea renumitului brutar din Kos, care împărţea refugiaţilor şi imigranţilor pâine, fiind recompensat pentru asta cu Premiul European al Societăţii Civile, pare să fi trecut definitiv.

Grecia este cuprinsă de febra războiului

De când oameni fără speranţă au luat cu asalt graniţele din nord-estul Greciei, încurajaţi de decizia perfidă a preşedintelui Erdogan de a deschide pentru ei graniţele Turciei, Republica Elenă pare cuprinsă de febra războiului. Până şi şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a simţit datoare să adreseze un apel forţelor de securitate elene, de a-i trata moderat pe refugiaţii care încearcă să forţeze râul Evros.

Responsabilitatea pentru această evoluţie îi aparţine clar guvernului conservator de la Atena, condus de premierul Kyriakos Mitsotakis, altminteri un politician modern, dar care şi-a propus încă de la începutul mandatului o politică mai dură în privinţa refugiaţilor. Purtătorul de guvânt al guvernului, Stelios Petsas, a declarat după incidentele de la Evros că ţara sa se confruntă cu o "ameninţare asimetrică". Această terminologie militară aleasă intenţionat a făcut ca starea de spirit din Grecia să se schimbe radical. Peste noapte, problema refugiaţilor a devenit o problemă de securitate. Mediile de socializare, care nu sunt, după cum bine se ştie, un bastion al corectitudinii politice, abundă de atunci de comentarii rasiste, inclusiv pe marginea ofertei media a DW privind situaţia refugiaţilor.

La cinci ani de la evenimentele din 2015, trebuie făcută constatarea că Grecia nu prea poate face faţă problematicii provocate de prezenţa în ţară a aproximativ 110.000 de imigranţi şi refugiaţi. Şi aceasta în ciuda bunăvoinţei manifestate la început de părţi largi ale populaţiei şi a sutelor de milioane de euro transferate de la Bruxelles. Indiciile repetate că fonduri europene sunt deturnate nu au avut urmări în justiţie. O prelucrare ordonată şi eficientă a cererilor  de azil nu a putut fi asigurată niciodată. De asemenea, a lipsit o dezbatere amplă privind o posibilă integrare a refugiaţilor în societatea elenă. Guvernele de la Atena, indiferent de culoare, au ignorat constant apelurile venite din insulele Lesbos, Kos sau Samos, unde se află refugiaţii.

Localnicii din insule sunt depăşiţi de situaţie

Comunităţile locale din insule nu au putut să poarte singure povara rezultată din prezenţa imigranţilor şi refugiaţilor. Tabăra Moria din insula Lesbos s-a transformat de mult timp într-un iad al disperaţilor. O situaţie care a fost cel mai fertil teren pentru rasismul ieşit astăzi la lumină. "Să se care cu toţii" afirmă un localnic din Lesbos într-un reportaj realizat de DW. El adaugă: "Să se întoarcă în ţările lor şi, mai târziu, când situaţia se va ameliora la ei, să revină în calitate de turişti. Atunci vor fi la noi bineveniţi."