Revoluţia neterminată din Ucraina

Pe 21 noiembrie 2013, când regimul de la Kiev, sub conducerea preşedintelui Viktor Ianukovici, a anulat semnarea unui larg acord de asociere cu Uniunea Europeană, în Piaţa Independenţei din capitala ţării a avut loc o demonstraţie spontană. Această manifestaţie de masă a marcat începutul unei ample mişcări de protest, cunoscută sub numele de "Euromaidan", faţă de o conducere coruptă, aservită Moscovei. O conducere care doar câteva luni mai târziu a fugit din Ucraina. 

Kievul şi Bruxellesul au negociat ani de zile acordul menit să apropie Ucraina de Uniunea Europeană. O convenţie prin care ţara urma să adopte standardele şi valorile europene şi să pună capăt corupţiei. Pentru mulţi ucraineni, perspectiva aderării era direct legată de visul de a călători liber şi de a putea descoperi singuri cum se trăieşte în Europa. 

Ucrainenii n-au mai vrut sub controlul ruşilor

Însă guvernul de la Kiev a anunţat brusc o uniune vamală cu Rusia. Iar la reuniunea iniţiativei UE cu ţările parteneriatului estic, pe 28 şi 29 noiembrie la Vilnius, preşedintele Ianukovici a refuzat oficial să-şi pună semnătura pe acordul de asociere cu Bruxellesul. Ucrainenii au simţit că li s-a refuzat dreptul la o viaţă mai bună.

În prealabil, Moscova supusese Ucraina unor presiuni masive. Termenul "război economic" s-a făcut des auzit. Dar în noiembrie 2013 nimeni nu bănuia la ce măsuri dure va apela Kremlinul. În 2014, Rusia a anexat Crimeea şi a instigat la lupte sângeroase în regiunea Donbas. Ucrainenii ştiau că o uniune vamală cu Federaţia Rusă nu va însemna decât o crescândă privare de libertate din partea Moscovei. 

Protest faţă de un regim corupt şi agresiv

Imediat s-a văzut şi ce potenţial agresiv are regimul Ianukovici. În noaptea de 30 noiembrie trupele speciale de intervenţie ("Berkut") au intervenit cu o violenţă excesivă împotriva demonstranţilor paşnici.

Şocaţi de brutalitatea forţelor de ordine, sute de mii de oameni au ieşit în stradă a doua zi. "Euromaidanul" a devenit mişcarea căreia i s-au alăturat oameni aparţinând tuturor categoriilor sociale şi de vârstă. A devenit o "revoluţie a demnităţii", fiindcă ucrainenii n-au mai vrut să se lase umiliţi, loviţi şi furaţi de cei aflaţi la putere.

Pe 22 februarie 2014 au câştigat lupta în care şi-au pierdut viaţa peste 100 de oameni. Ianukovici a fugit în Rusia, ţară care îl protejează şi în ziua de azi, aşa încât să nu poată fi deferit justiţiei ucrainene. În Ucraina fostul şef de stat este judecat în contumacie pentru înaltă trădare.

În prezent ucrainenii se bucură de libertate de mişcare în UE. Acum călătoresc în occident mai mult ca înainte. Iar acordul de asociere la UE a fost semnat. Relaţiile economice se consolidează, iar oamenii au de profitat. Şi totuşi, "revoluţia" nu este pe deplin încheiată. În politică, "Euromaidanul" nu mai are susţinători. 

De ce "o revoluţie neterminată"?

În Ucraina corupţia este din nou în floare. Un stat de drept încă nu există. Partidele încă nu joacă niciun rol în procesul politic. Politica încă se mai decide în culise, oligarhii sunt cei care trag sforile. Din rândul acestor oameni bogaţi provine şi preşedintele ales în 2014, Petro Poroşenko. De aceea, în opinia multor ucraineni, el ar fi o parte a problemei. Însă, deocamdată, alternative nu sunt. 

Prin mişcarea declanşată cu cinci ani în urmă, societatea civilă a primit un impuls. Dar încă nu are destulă influenţă asupra politicii. Pentru activişti este prea periculos. De la "Euromaidan" încoace, mai mulţi jurnalişti şi reprezentanţi ai luptei contra corupţiei au fost ucişi. Până acum crimele nu au fost elucidate. În Ucraina schimbarea nu s-a produs complet.