Provocări reciproce inutile

În Germania, Carola Rakete, căpitanul navei ONG "Sea-Watch 3", este considerată eroină de mulți politicieni și celebrități, ba chiar, în mod surprinzător, și de președintele federal, Frank-Walter Steinmeier. În Italia, nemțoaica este catalogată drept "infractoare". Unde se află adevărul? Probabil la mijloc.

Manvera temerară a căpitanului Carola Rackete, care a avariat o ambarcațiune a Poliției din Italia, trebuie să aibă consecințe legale. Însă preocuparea ei de a găsi un refugiu sigur pentru pasagerii salvați nu poate fi negată. Ministrul italian de Interne, Matteo Salvini, a stilizat intrarea ilegală a Carolei Rackete în portul Lampedusa catalogând-o "un act de război" sau de piraterie, care este complet intolerabil în dreptul maritim.

Deocamdată, intenția asociației "Sea Watch", o organizație privată de ajutorare cu sediul la Berlin, de a-l expune la nivel internațional pe ministrul italian al afacerilor interne și a sa politică dură împotriva migrației, a eșuat.

Salvini bucuros

Vicleanul populist Matteo Salvini acceptă cu bucurie provocarea și știe, bineînțeles, cum poate să vândă alegătorilor din Italia ideea că respingerea oamenilor salvați în largul mării este corectă. Potrivit interpretării sale strâmbe, Italia este apărată împotriva unui atac al unei nave germane și al așa-numiților "oameni buni" din nordul Europei.

Căpitanul și oficialii organizației neguvernamentale ar fi trebuit să știe că nu pot câștiga confruntarea politică cu Matteo Salvini printr-o asemenea provocare. Indirect, ei îl ajută pe politicianul radical de dreapta să-și întărească în continuare atitudinea dură și lipsită de respect față de UE. Acum, speranța este că sistemul judiciar italian va respecta imperativul proporționalității și că Rakete va fi cel mult amendată, nu și trimisă la închisoare.

Nu este pentru prima dată când navele organizațiilor private de salvare au fost blocate. O altă navă germană se află în continuare confiscată în portul Valletta din Malta. Nu numai Italia și-a schimbat radical atitudinea față de acești salvatori privați de refugiați, cândva susținuți de UE. În ansamblu, statele din UE încearcă să țină refugiații în Libia sau, dacă este posibil, să-i aducă înapoi în această țară cu sprijinul Gărzii de Coastă a Libiei. UE și-a sistat misiunea "Sophia", dincolo de coastele libiene, mizând pe descurajare.

O Uniune Europeană incompetentă

Or, faptul că mai există încă unele nave private care doresc să salveze migranți aflați pe mare în bărci pneumatice și să-i aducă în Europa nu se încadrează în concept. Eforturile de a găsi un sistem de distribuție la nivelul UE în aceste cazuri au eșuat ani de zile din cauza rezistenței țărilor care nu sunt vecine directe ale Mediteranei. Unele nave au reușit să distribuie grupuri mici de refugiați numai datorită dorinței spontane a câtorva state de a-i prelua pe aceștia din rațiuni umanitare. Însă, pentru că este imprevizibil, acest "bazar de refugiați", care are loc periodic între capitalele UE, nu s-a permanentizat.

Cinci țări s-au angajat cu mult timp înainte să îi preia pe oamenii aflați la bordul "Sea-Watch 3", așa încât ministrul italian de Interne ar fi putut evita întreaga dramă. Numai că din strategia lui face parte și încercarea de a se prezenta drept apărător al suveranității italiene. Acum că oamenii au ancorat pe Lampedusa, înainte de a le stabili identitatea, Salvini vrea să-i trimită imediat în Germania, Franța, Finlanda, Portugalia și Luxemburg. La orizont se arată o nouă dispută cu Salvini, pe care acesta ar putea s-o exploateze politic.

Două învățăminte ar trebui trase în urma cazului "Sea-Watch 3". Primul ar fi că astfel de proteste spectaculoase nu rezolvă mai nimic, ci folosesc adversarilor radicali ai migrației. Al doilea: Uniunea Europeană trebuie să creeze urgent un sistem de distribuție unitar pentru a evita astfel de confruntări. Dată fiind însă radicalizarea fronturilor, nu există multă speranță că acest lucru se va întâmpla prea curând.