"Să-i ajutăm pe refugiaţi!"

În ultimele două săptămâni lumea a aflat, în sfârşit, ce simt germanii. Un renumit institut pentru sondarea opiniei publice a prezentat un raport întocmit în baza a peste 500 de studii efectuate în rândul populaţiei. Unele rezultate au smuls zâmbete: germanilor le plac pisicile, nu câinii; băutura preferată e vinul, nu berea; germanii petrec mai bine acasă decât la serbările populare şi multe alte lucruri care desfiinţează bine-cunoscutele clişee de până acum.

Iritante au fost, însă, răspunsurile la întrebarea "Consideraţi că actuala organizare politică este cea mai bună din istoria Germaniei?" În numai trei landuri federale a venit un răspuns afirmativ din partea a peste 50% din persoanele chestionate. În trei landuri din estul ţării a răspuns afirmativ doar o treime. În Renania de Nord Westfalia, Bavaria şi Baden-Württemberg - unde, însumat, trăieşte aproximativ o jumătate din populaţia Germaniei - mai puţin de 40% din oameni sunt de părere că actuala organizare politică e cea mai bună.

Mulţi nu şi-au însuşit valorile fundamentale

Punctul slab al studiului rămâne problema, neelucidată încă, legată de preferinţele germanilor privind conducerea ţării. Şi-ar dori ei un împărat sau un Führer? Sau ar fi mai bine ca în fruntea ţării să se afle un preşedinte al Consiliului de Stat ori un tovarăş secretar general? În schimb este limpede că populaţia - într-o proporţie semnificativă - păstrează o distanţă considerabilă faţă de statul german. Şi că, în consecinţă, oamenii nici nu împărtăşesc valorile fundamentale ale acestuia sau o fac numai în anumite limite.

Au demonstrat-o, zilele acestea, mai ales cei din localitatea saxonă Heidenau. Alături de extremiştii de dreapta care au atacat refugiaţii nou-sosiţi s-au aflat şi cetăţeni normali cărora li s-a părut bună acţiunea radicalilor. Violenţă contra unor oameni lipsiţi de apărare printre care se găseau şi mulţi copii! Oameni care, în bună parte, au fugit de iadul războiului.

Nu. În mod evident, cetăţenii care aprobă asemenea atacuri nu au nicio legătură cu sistemul nostru de valori. Primul paragraf al articolului 1 din Constituţie spune că "demnitatea umană este intangibilă". Nu scrie că "demnitatea unui german este intangibilă" chiar dacă extremiştilor şi "spectatorilor" lor le-ar plăcea să fie aşa.

În plus, acelaşi articol mai spune că germanii recunosc inviolabilitatea drepturilor omului ca fundament al fiecărei comunităţi. Un text de lege minunat. Simplu şi limpede formulat. Merită citit!

Problema nu se limitează la localitatea est-germană Heidenau. În ultimele zile şi-n alte părţi ale Germaniei au fost atacate centre de preluare a refugiaţilor. Şi, totuşi, e bine că Angela Merkel reacţionează. Cancelara se deplasează în oraşul devenit în ultimele zile sinonimul urii şi al violenţei.

Dacă este inspirată, Angela Merkel nu va urma exemplul vice-cancelarului prezent luni, 24 august, la Heidenau, unde i-a insultat pe toţi protestatarii, fără excepţie, numindu-i "gloată". Da, sub aspect emoţional e de înţeles. Dar lipsit de sens. Căci cine insultă, izolează şi marginalizează. Germania se află în faţa unor mari provocări şi trebuie să-şi atragă cetăţenii de partea sa. Cel puţin pe cei care până acum s-au dovedit a fi pasivi.

"Ce putem face acum"

De aceea Angela Merkel va trebui să le vorbească oamenilor şi să arate empatie. În primul rând refugiaţilor înspăimântaţi. După aceea va trebui să discute cu reprezentanţii centrelor şi cu voluntarii, dar şi cu germanii de rând din Heidenau.

Dacă vizita cancelarei în localitatea saxonă va avea succes, poate şi cetăţenii indignaţi sau reticenţi vor începe să gândească după modelul cotidianului "Bild": tabloidul a început să evite termenii "val de refugiaţi" sau "aflux". Aceştia au fost înlocuiţi cu titlul de-o şchioapă: "Să-i ajutăm pe refugiaţi! - Ce putem face acum". Exact acesta este spiritul de care Germania are nevoie.