Teatrul de vară de la București

Figuri jenate în mica tabără a premierului social-democrat Sorin Grindeanu după votul din Parlament. Cu câteva ore înainte, acesta se arătase încrezător că se va impune împotriva șefului partidului Liviu Dragnea. Mitul despre dezertori a tot luat amploare, dar realitatea l-a lovit din plin pe "disidentul" Grindeanu.

La numirea sa în funcție în urmă cu aproximativ șase luni, după victoria categorică a PSD în alegerile parlamentare, a fost clar că Grindeanu urma să joace doar rolul de marionetă a lui Dragnea. Acesta din urmă, cu o condamnare la activ pentru manipularea alegerilor și cu un proces pe țeavă pentru abuz în funcție, nu avea dreptul prin lege să ocupe el însuși fotoliul de prim-ministru. Dar Dragnea a găsit se pare soluția potrivită: în executiv au fost numiți oameni loiali din PSD și din partenerul de coaliție pseudo-liberal ALDE, în timp ce guvernarea adevărată era în mâinile unui structuri paralele la centrala PSD. Ruptura s-a produs atunci când Dragnea a încercat cu toate mijloacele să slăbească legislația privind corupția. Grindeanu nu a mai vrut să fie părtaș, s-a ajuns la cele mai mari proteste de stradă ale societății civile din România de după căderea comunismului (1989) iar premierul devenit între timp curajos a încercat să profite de șansa sa.

Premierul demis nu este nevinovat pentru căderea sa

Numeroși deputați social-democrați erau nemulțumiți cu dictatura lui Dragnea din partid, dar nu au avut curajul să facă front comun împotriva șefului. Grindeanu a făcut-o și a fost pedepsit prompt. Dar total nevinovat de căderea sa nu este nici premierul proaspăt demis. Atunci când coaliția de guvernare și-a retras miniștii din guvern pentru a-i forța căderea, Grindeanu l-a numit în funcția de secretar-general al executivului pe Victor Ponta, fost șef al PSD și prim-ministru, compromis demult în urma unui scandal de plagiat. Și s-a spus din nou că Grindeanu nu ar fi altceva decât o marionetă a grupului din jurul lui Ponta. A fost gata repede deci cu așa-zisul aer proaspăt, totul s-a dovedit a fi doar o luptă dură pentru putere între structuri rivale din PSD. S-au făcut din nou auzite teorii ale conspirației, învinovățiri reciproce privind pacturi cu serviciile secrete implicate în politică și privind influențarea situației de către Rusia.

Și ce va fi acum după acest teatru ieftin de vară? Dragnea a devenit mai puternic și are mână liberă să trimită pe cine vrea la Palatul Victoria. Președintele Klaus Iohannis i-a atras însă clar atenția că nu va accepta decât nominalizarea unei persoane cu integritate politică și morală impecabilă. Iar Dragnea va respecta această solicitare, chiar și numai de fațadă. Dacă nu o va face, Iohannis are obligația să dizolve parlamentul și să convoace alegeri anticipate, după respingerea repetată a unui candidat. Coaliția actuală nu vrea să-și asume un astfel de risc. Prea mulți din parlamentari au probleme cu justiția și ar fi nevoiți să se prezinte la tribunal, în cazul pierderii imunității. Și cine să facă așa ceva de bunăvoie într-un partid care nu este tocmai renumit pentru eforturile sale anti-corupție?

După criză este înainte de criză

Rezultatul va fi un nou guvern-marionetă, dar cu un premier ales mult mai atent, care să nu-i mai facă probleme patronului Dragnea. În politica internă se va așterne pe termen scurt liniștea, dar va fi o liniște înșelătoare. Foamea lui Dragnea de slăbire a justiției și a statului de drept, pentru a asigura scăparea sa și a acoliților săi de posibile condamnări, nu prevestește nimic bun. Curtea Constituțională este dominată deja de judecători loiali PSD, un nou ministru al Justiției docil va fi un instrument în plus pentru a-l scoate pe Dragnea basma curată. Un joc democratic de coabitare cu președintele statului ar fi în aceste condiții de neconceput. Klaus Iohannis se consideră garant al unei justiții independente, lucru pe care l-a asumat în fața sutelor de mii de demonstranți care au ieșit pe străzi la începutul anului pentru a apăra statul de drept în România. Președintele țării a insistat la finalul recentei vizite la Berlin că nu va devia nici măcar cu un milimetru de la această poziție.

Și așa ajungem la problema adevărată a României: președintele lucrează la scoaterea României din periferia estică și aducerea ei spre centrul celor două alianțe esențiale ale țării, cu UE și NATO, repurtând în acest sens succese recente la Washington, Berlin și Bruxelles; în acest timp, partidele politice românești nu sunt în stare să asigure stabilitatea internă a țării. Opoziția liberală și conservatoare este prea slabă pentru a combate cu adevărat actuala coaliție de guvernare. În plus, opoziția este mult prea preocupată de ea însăși și de întârziatele reforme din interiorul ei pentru a putea oferi o alternativă viabilă alegătorilor dezamăgiți. O reizbucnire a crizei politice interne este doar o chestiune de timp. Și va trebui din nou să intervină societatea civilă pentru a îndrepta lucrurile. Mai are ea însă forța și dispoziția să o facă?

Autor: Robert Schwartz