Comentariu: Tocmeală în loc de acţiune

Vicepreşedintele american, Joe Biden, s-a remarcat, nu o dată, prin faptul că nu-şi alege foarte atent cuvintele. Ceea ce, nu de puţine ori, îl pune în situaţii delicate. La fel s-a întâmplat recent, când s-a apucat să bârfească în faţa unor studenţi americani despre partenerii Americii în războiul împotriva aşa-numitei organizaţii "Statul Islamic".

Problema principală a Statelor Unite, a spus Biden, sunt partenerii europeni, printre care şi Turcia. Ankara a susţinut de-a lungul vremii terorismul, a declarat vicepreşedintele american, fapt care l-a supărat atât de rău pe preşedintele Recep Erdogan, încât oficialul de la Washtington a fost nevoit să-i prezinte acestuia scuze.

Deşi Biden n-a făcut altceva decât să spună adevărul, a înţeles că trebuie să facă un pas înapoi, doar pentru a nu afecta şi mai mult relaţiile, oricum fragile, cu Turcia. Administraţia americană încă mai trage nădejde că aliatul său din NATO îşi va schimba politica şi va accepta, până la urmă, să ofere sprijin kurzilor în lupta cu teroriştii.

Ankara continuă însă să ezite. Mai mult, guvernul turc îl pune în dificultate pe Barack Obama, căruia îi forţează mâna. Conform dorinţei lui Erdogan, preşedintele american ar trebui să reia lupta împotriva liderului sirian, Bashar al-Assad. Abia după aceea, transmit turcii, Ankara va intra în războiul împotriva jihadiştilor.

Obama respinge şantajul

Fapt este că politica externă a Turciei seamănă cu un bazar. Or, Obama nu acceptă târguieli de acest fel, cu atât mai puţin şantajul preşedintelui turc. Urmările se văd cu ochiul liber: Turcia refuză să acorde sprijin kurzilor din aprig disputatul oraş Kobane, unde aceştia încearcă să ţină piept "Statului Islamic".

Mai mult, Turcia le refuză kurzilor chiar şi proviziile, făcându-se astfel părtaşi la masacrul din Kobane. Pentru Ankara, e limpede, duşmanul principal este Bashar al-Assad. În schimb, pentru americani, războiul împotriva miliţiilor jihadiste are prioritate. Până la urmă, la final, nu este exclus ca ambele tabere - teroriştii şi al-Assad - să îşi continue, nestingherite, activităţile reprobabile.

Dacă oraşul Kobane încape pe mâna "Statului Islamic", Obama va avea o problemă în plus. Mai întâi, cu republicanii, ale căror critici la adresa preşedintelui au devenit din ce în ce mai ferme în ultimele zile, cu doar patru săptămâni înainte de alegerile legislative din 4 noiembrie. Republicanii contestă cu precădere politica externă a lui Obama în Orientul Apropiat. Criticile lor, exagerate sau nu, se înscriu în tipicul democratic, fiind normale pentru opoziţie.

Cu adevărat surpinzător este, în schimb, pasul înapoi pe care îl fac unii dintre apropiaţii liderului de la Casa Albă. De pildă, Hillary Clinton sau Leon Panetta, fostul şef al Pentagonului şi unul dintre cei mai fideli apărători ai lui Barack Obama.

Ambii îl acuză pe Obama de incapacitatea de a lua decizii importante. În opinia lor, faptul că opoziţia siriană moderată nu a fost mai devreme susţinută cu armament ar fi fost o mare greşeală. Desigur, Clinton şi Panetta pleacă de la ideea că această "opoziţie moderată" ar şi exista. Or, Obama nu a ezitat să manifeste îndoieli masive din acest punct de vedere.

Un al doilea Vietnam. Sau nu

La final, nici măcar alegătorul american nu va reuşi să decidă care este calea de urmat. Dimpotrivă, americanii de rând vor avea un motiv în plus să fie iritaţi de clasa politică divizată de la Washington, care nici măcar în ceea ce priveşte lupta contra terorismului nu reuşeşte să ajungă la consens.

Chiar dacă democraţii vor pierde alegerile, este greu de crezut că Obama va devia de la actuala sa politică externă. Prin urmare, nu va trimite trupe nici în Siria, nici în Irak. Barack Obama nu vrea sub nicio formă să repete greşeala fostului preşedinte american, Lyndon Johnson, care a târât America în războiul din Vietnam. O decizie cu urmări tragice.