Comentariu: Tony Blair n-a înţeles nimic

Opinia publică l-a condamnat cu multă vreme în urmă. Tony Blair i s-a alăturat preşedintelui George W. Bush în războiul din Irak pentru a obţine reputaţia de politician important pe plan mondial şi cel mai bun aliat al americanilor. A minţit Parlamentul şi poporul şi s-a făcut părtaş la moartea şi haosul din Orientul Mijlociu, consideră mulţi.

Lunga aşteptare a raportului Chilcot s-a meritat căci acum se poate demonstra fără echivoc cum s-a ajuns la cea mai mare greşeală politică a Marii Britanii postbelice.

Nicio portiţă de scăpare, nicio scuză

Cu minuţiozitate, un fost înalt funcţionar guvernamental a pregătit lovitura silenţioasă, dar perfect orientată contra lui Tony Blair. În actualul haos politic din Marea Britanie, aparatul guvenamental şi-a demonstrat încă o dată calităţile. În 2,5 milioane de cuvinte, Sir John Chilcot demonstrează cum s-a decis fostul premier, în 2002, pentru războiul din Irak şi cum şi-a susţinut argumentele.

Concluzia raportului nu lasă loc de interpretări. Invadarea Irakului (2003) a fost nejustificată şi lipsită de temei juridic. Rapoartele serviciilor secrete privind presupusele arme de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein au fost îndoielnice. Acţiunea militară a Marii Britanii în Irak nu a avut o bază legală. Blair a subminat Consiliul de Securitate al ONU, a echipat slab trupele militare, iar strategia pentru perioada de după război a fost un eşec.

Păcatul originar al lui Blair

Înaintea invaziei din Irak, britanicii au ieşit în stradă. Au intuit că sunt minţiţi şi că "ameninţarea imediată" sau armele lui Saddam nu există. Însă Tony Blair s-a impus atât în faţa poporului cât şi în faţa obiecţiilor Germaniei şi Franţei.

Grandomania l-a împins să facă pe pajul lui George W. Bush şi să ducă ţara într-un război care s-a sfârşit într-un dezastru. Raportul Chilcot detaliază situaţia de la invazia din 2003 până la Irakul zilelor noastre.

Prin minciuna privind motivele războiului, Blair a înşelat încrederea electoratului său. Blair a pus piatra de temelie a urii cu care politicienii se contrează reciproc în ziua de azi. El a comis păcatul originar din care se hrăneşte acum neîncrederea multora în politică.

Niciun regret

Cel care a vorbit cu o voce tremurândă despre tristeţe şi regret era un Tony Blair palid şi îmbătrânit. Însă se vede treaba că tot n-a înţeles nimic. O clipă mai târziu venea cu vechile sale argumente: lumea e mai bună fără Saddam, atacurile din 11 septembrie 2001 au schimbat lumea. Iar terorismul din regiune nu este în niciun caz o consecinţă a invaziei.

Un act de negare. Blair încearcă să apere ceva ce nu poate fi apărat: o înlănţuire de greşeli politice şi militare, calculele sale greşite şi aroganţa sa fără margini.

"Cu tine, indiferent ce s-ar întâmpla" i-a scris fostul premier lui George W.Bush în vara anului 2002. Acelaşi lucru ar trebui să se scrie şi pe piatra lui funerară pentru a descuraja supunerea oarbă şi orgoliul politic. După publicarea raportului Chilcot, reputaţia lui Blair este distrusă.

Toate realizările din perioada mandatului său, ca Acordul de Pace cu Irlanda de Nord, vor fi îngropate sub dărâmăturile războiului din Irak. Nu se ştie încă dacă Blair va fi deferit justiţiei sau nu. În schimb, în istorie va rămâne ca omul care a purtat războiul greşit, din motive greşite şi cu un plan greşit.