Trei propuneri pentru libertatea presei

Interzicerea unor publicații, sabotarea economică a instituțiilor de presă, condamnarea la închisoare a jurnaliștilor sunt metode binecunoscute aplicate de statele represive pentru a submina libertatea de exprimare în țările lor.

Între timp, au apărut însă și pericole mai greu de identificat, mai ales structura virală a Internetului: oameni, dar și tot mai mulți boți, răspândesc minciuni, știri false, imagini și materiale video falsificate cu scopul clar de a manipula. Fake News, campanii de dezinformare pe Social Media, calomnii și amenințări au devenit rutină în peisajul zilnic. Tot mai des, astfel de acțiuni sunt puse la cale și executate de adevărați specialiști în comunicare. De exemplu la postul RT (Russia Today) și între timp și la Al Jazeera din păcate. Comunicarea lor pare prietenoasă, uneori chiar amuzantă. Într-o lume complicată, aceste canale oferă o simplificare a lucrurilor. În plus, în tot mai multe state se încearcă transformarea unui Internet deschis și accesibil global într-un Intranet cenzurat valabil doar în țara respectivă. Este un fenomen care are loc în Iran, China, Rusia și Turcia.

La aceste manevre există doar un răspuns: oamenii trebuie să învețe să recunoască adevărul și minciuna, această competență mediatică trebuie predată în educația școlară, trebuie create oferte atractive în acest sens pentru adulți. Oferte în care trebuie transmis mereu și mesajul că nu doar libertatea media este periclitată, ci și potențial libertatea de a-ți exprima opinia inclusiv în spațiul "privat", fără a te teme de eventuale consecințe negative sau chiar represalii.

Politicienii trebuie să ia măsuri

Politicienii democrați din lumea întreagă, inclusiv din Europa și din Germania, se întrec în tentative de a se da bine pe lângă China. Nu contează că în această țară libertatea presei practic nu există iar oamenii nu au acces nici la oferta presei independente străine, precum Deutsche Welle. Reprezentanții economiei se gândesc la China ca la o mare afacere, fără a pune preț pe drepturile omului.

Și când vine vorba de Iran se discută despre posibilitățile economice, fără să se spună nimic de cei peste 20 de jurnaliști torturați în închisorile Gărzilor Revoluției. În Bangladesh și Pakistan, bloggerii își riscă viața atunci când scriu critic despre  islamismul tot mai exacerbat din țările lor. Sprijin pentru acești oameni din străinătate nu se prea vede. Lumea îl felicită pe prințul regal saudit pentru că le-a permis femeilor din țara sa să meargă la cinema, pe stadion și chiar să conducă o mașină. Dar cine se mai indignează de faptul că bloggerul saudit Raif Badawi se află încă în închisoare?

Iar lista ar putea continua. Este o listă tristă. Iar azi este o zi potrivită pentru a le atrage atenția politicienilor că au responsabilitatea de a face ceva împotriva atacurilor tot mai dese asupra libertății presei. Le arată ei dictatorilor din această lume care sunt valorile noastre? Sunt ei dispuși să renunțe la anumite afaceri atunci când aceste valori sunt încălcate flagrant? Leagă ei disponibilitatea de a acorda ajutoare de dezvoltare de situația drepturilor omului și a libertății presei?

Jurnaliștii sunt factorul decisiv

Libertatea presei nu se apără și respectă însă doar de sus în jos. Cadrul legal este una, atitudinea interioară a fiecărui jurnalist este alta. Mai ales jurnaliștii din țările cu presă liberă ar trebui să fie un exemplu pentru colegii din alte state care sunt nevoiți să lucreze în condiții mult mai dificile.

Să fiu jurnalistă înseamnă pentru mine să pun mereu sub semnul întrebării propriile mele convingeri și cele ale breslei mele, să contest lucrurile care par sigure. Și să nu mă tem, în context, că aș putea primi aplauze de la publicul greșit. De exemplu o temă din Germania: privesc cu mare îngrijorare întrebarea dacă ar trebui sau nu să discutăm și cu politicienii din formațiunea populistă de dreapta AfD (Alternativa pentru Germania). Dacă ignorăm grupuri politice întregi, politicieni controversați sau alte figuri publice doar pentru că aceștia nu corespund viziunii noastre despre lume, atunci permitem crearea unei găuri în societate și în dezbaterea publică, o gaură care va fi apoi umplută de altcineva.

La final, prin această atitudine facem rău chiar libertății presei, pe care o sărbătorim astăzi.