Demonstraţie de putere pe spinarea refugiaților

Președintele american Donald Trump nu a făcut niciodată un secret din faptul că vrea să-i aducă acasă pe mulți dintre soldații americani staționați în străinătate.

Acum, Casa Albă anunță că își va retrage o mare parte din militarii aflați în nordul Siriei. Astfel, administrația americană își abandonează aliații kurzi în lupta împotriva islamiștilor.

Nu puțini comentatori ar putea condamna acest fapt, catalogându-l drept un act cinic de realpolitik. Însă Trump invocă voința alegătorilor: americanii sunt obosiți de războaie și observă puține progrese în conflictele din Orientul Mijlociu. Ia să se mai ocupe și alții, își spun ei. 

Schimbări în Turcia

De pildă turcii, care sunt pe cale să invadeze nordul Siriei. Președintele Erdogan a fost supus unei presiuni interne timp de luni întregi. Partidul său a suferit pierderi grele în cele mai recente alegeri locale, unul din motive fiind promisiunea adversarilor săi politici că vor aborda "problema refugiaților sirieni".

În clipa de față, în Turcia trăiesc aproximativ patru milioane de refugiați sirieni. În opt ani, majoritatea s-a adaptat la noul mediu. Mulți dintre copiii refugiaților frecventează școlile turcești, iar familiile lor primesc îngrijiri medicale și sociale.

Ankara face multe în acest domeniu. Între timp, însă, vântul politic și-a schimbat direcția. Sute de mii de sirieni dau la o parte muncitorii turci, ceea ce, mai ales acum, în vremuri dificile din punct de vedere economic, naște conflicte. Politicienii care doresc obținerea unui avantaj rapid asupra adversarilor solicită trimiterea sirienilor în țara natală.

Erdogan este unul dintre ei. Pentru liderul turc, retragerea americanilor reprezintă un dar binevenit, el având acum mână liberă să înființeze așa-numite "zone de securitate" în nordul Siriei, unde să-i expulzeze pe refugiații sirieni.

În același timp, militarii lui Erdogan vor lua măsuri împotriva luptătorilor kurzi ai YPG, care până acum au deținut controlul în regiune. După invazie, influența politică a Turciei la nivelul întregii regiuni va crește. Iar când se va negocia viitoarea ordine de pace pentru Siria, Erdogan - împreună cu rușii și iranienii - vor să aibă un cuvânt greu de spus.

Adevărul despre această realpolitik a lui Trump și Erdogan este că aplicarea ei se face în detrimentul celor mai slabi - refugiații. Ce ar trebui să facă acești oameni într-o regiune care le este străină chiar și lor și care se află într-o țară marcată de război? Cum ar trebui să trăiască ei în zone pe jumătate distruse, fără infrastructură și locuri de muncă? Și cum ar trebui transportați acolo refugiații sirieni? Cu forța, împotriva voinței lor? Dacă planurile lui Erdogan sunt puse în aplicare, regiunea va fi amenințată de o nouă tragedie.

Refugiații, mai degrabă opriți decât integrați

Există mulți responsabili pentru soarta oamenilor din această parte a lumii. Potentați autoritari precum Assad, Putin sau Rohani, dar și șefii unor state europene, precum Polonia sau Ungaria, care refuză să accepte refugiați. Ei își întorc stăruitor privirea în fața suferinței, considerându-se în același timp și foarte inteligenți.

Responsabilitatea aparține inclusiv șefilor de guverne europene care suplimentează miliardele de euro acordate lui Erdogan pentru blocarea drumului refugiaților către Europa Centrală. Pentru ei, această opțiune este mai ieftină decât integrarea a sute de mii de sirieni în societățile prospere și dezvoltate. Este, deci, o afacere politică. Demonstraţie de putere în loc de moralitate. Cu alte cuvinte: realpolitik.