Comentariu: UE ia deciziile necesare

Ultimele patru zile ale summitului special al UE au decurs greoi. La final însă, s-a ajuns la o înțelegere sustenabilă. Și despre asta este vorba. Comparate cu alte tentative anterioare de compromis la vârful UE, aceste negocieri bugetare au fost super-rapide. Au durat doar trei luni, impulsionate de criza coronavirus: de la prezentarea fondului de reconstrucție, până la decizia finală de creare a acestuia, în dimineața zilei de marți, 21 iulie 2020.

Este un acord cu adevărat istoric, chiar dacă ar trebui să folosim cu zgârcenie acest epitet. În premieră absolută, UE va contracta datorii comune pentru a limita efectele economice negative ale pandemiei în țările membre. Ceea ce în urmă cu doar câteva luni era de neconceput – eurobonduri și o uniune a datoriilor – a devenit acum posibil. Faptul că Germania a făcut o piruetă de 180 de grade pe această temă, trecând din tabăra celor frugali în cea a președintelui francez, cu ale sale concepte de politică bugetară comună și suveranitate financiară, a făcut posibil acest pas istoric necesar și corect. Această schimbare de paradigmă este probabil cea mai mare realizare de politică europeană a cancelarei Angela Merkel.

Consecințele pandemiei obligă cele 27 de state membre la o colaborare care până de curând era de neimaginat. Datoriile comune sunt un instrument binevenit, pentru că nu pun presiune pe actualele bugete naționale, ci reprezintă un împrumut făcut de la generația viitoare. Trebuie admis acest fapt și comunicat corespunzător celor tineri. Ei sunt cei care vor trebui să achite cândva aceste datorii. Pe de altă parte, actualul fond de reconstrucție va plăti probabil azi pentru educația lor și le va asigura locurile de muncă.

Punct de cotitură în istoria UE

Succesul rapid al summitului special arată lumii întregi că UE este capabilă de acțiune, atunci când este necesar, în pofida tuturor diferendelor și opiniilor contrare. UE este aici un fel de umbrelă de protecție, într-o formă care nu mai există nicăieri altundeva pe glob. Nici în America, nici în Asia, nici în Africa, țările nu primesc injecții financiare de la o comunitate supranațională.

Chiar dacă "cele cinci state frugale" doreau ca pachetul total să fie mai mic, iar beneficiarii cereau sume mai mari, la final au învins solidaritatea și interesul comun. Pachetul de 1800 de miliarde de euro este o redistribuire enormă de bani de la cei puternici către cei nevoiași. Summitul special de la Bruxelles, nu în ultimul rând un succes al președinției germane a UE, va fi considerat un punct de cotitură în istoria Uniunii Europene.

Singurul aspect mai puțin plăcut: nu s-a reușit disciplinarea Ungariei și Poloniei, țări acuzate de nerespectarea statului de drept, prin condiționări de ordin financiar. Reglementarea convenită pentru verificarea respectării statului de drept este foarte laxă. Nu s-a putut însă altfel, fără a periclita unanimitatea necesară pentru compromisul privind întregul pachet. Problemele cu Polonia și Ungaria, care profită de solidaritatea celorlalți fără să ofere nimic la schimb, rămân nerezolvate. Summitul nu a reușit să acopere toate găurile existente în politica UE.

Fondul de reconstrucție post-coronavirus este doar o parte din măsurile necesare pentru a combate efectele crizei generate de pandemie. Cifrele menționate sună amețitor, dar și mai mulți bani curg din programele naționale și mai ales din achizițiile de obligațiuni de stat făcute de Banca Centrală Europeană. Pentru a putea răspândi în UE acel "Wumms" – așa cum numește ministrul de Finanțe german efectul dorit al acestor măsuri – fondul ar trebui deja să fie funcțional în câteva zile. Primele plăți, prevăzute pentru 2021-2023, ar putea fi și prea lente și prea târzii.