UE trebuie să disciplineze Polonia

Organizarea ieşirii benevole a britanicilor din UE nu va fi uşoară anul viitor din punct de vedere politic, dar cele 27 de state membre sunt de acord în această privinţă. Mult mai dificilă va fi, în comparaţie cu Brexit, pedepsirea unuia sau mai multor state membre care încalcă flagrant regulile Uniunii, dar care vor să rămână în interiorul UE. Dacă Polonia nu va ceda, UE intenţionează în primăvara lui 2018 să constate formal, pentru prima dată în istoria sa de 61 de ani, că un stat membru nu este un stat de drept şi de aceea nu îndeplineşte criteriile pentru statutul de membru.

Procedura conform art. 7 al Tratatului de la Lisabona este o fisură profundă în structura UE. Ea demonstrează neîncrederea ce domneşte între statele membre şi zguduie din temelii comunitatea. În joc este mai mult decât partidul de guvernământ PiS din Polonia cu ideologia sa conservatoare, care afirmă că a recunoscut în UE ceva comparabil cu defuncta Uniune Sovietică, care vrea să le confişte polonezilor suveranitatea atât de greu cucerită. Este vorba şi de statele vecine cu Polonia care, venind din dictatura comunistă, nu par să fi reuşit complet tranziţia către o societate orientată spre statul de drept. Guvernele populiste din Polonia, Cehia, Slovacia şi mai ales Ungaria refuză să recunoască decizii ale UE, să aplice decizii luate cu majoritate în chestiunea imigraţiei, nesocotind regulile pe care ele însele le-au semnat.

Este vorba de principiu

Din păcate, lui Kaczynski şi lui Orban trebuie să li se amintească faptul că ţările lor au aderat în 2004 de bună voie la UE şi asta a ajutat la depăşirea divizării continentului european. Chestiunea decisivă în 2018 care poate afecta soarta UE este următoarea: cum vor reuşi statele membre să impună statul de drept şi respectarea normelor europene în ţările Grupului de la Vişegrad? Este însă posibil să se aleagă drumul mai uşor din punct de vedere politic, lăsându-i pe noii naţionalişti să-şi înfăptuiască agenda. În acest din urmă caz, funcţionarea UE nu va mai putea fi asigurată. UE în forma actuală ar lua sfârşit.

Dat fiind că între timp în numeroase ţări membre se află la putere formaţiuni de dreapta apropiate de PiS în Polonia sau de Fidesz în Ungaria, ar putea fi dificilă adoptarea unei poziţii unitare la nivelul UE. Piesa de domino care a căzut cel mai recent este Austria, unde naţionaliştii formaţiunii FPÖ sunt la guvernare împreună cu conservatorii. Următoarea piesă de domino ar putea fi Italia, unde vor avea loc alegeri în martie 2018. Nimeni nu ştie ce urmări ar putea avea o eventuală victoie la urne a mişcării celor cinci stele. Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Danemarca, Italia şi alţi contributori care îşi doresc menţinerea UE în forma actuală nu vor avea altă soluţie decât să ameninţe Polonia şi alţi renegaţi cu suspendarea fondurilor europene.

La nevoie se vor sista finanţările

Următorul lucru este de mirare în Polonia şi Ungaria: banii din fondurile UE sunt acceptaţi cu plăcere, dar sistemul este criticat şi nu se ţine cont de el. Acestea nu se potrivesc una cu alta. Până acum ameninţările UE nu au dat roade. Dar asta s-ar putea schimba în 2018, fiindcă se va discuta despre bugetul UE începând din 2021. Polonia, care profită masiv de pe urma subvenţiilor europene pentru agricultură, nu vrea, desigur, să piardă din avantaje. Dar dacă va se va declanşa împotriva ţării procedura de sancţionare potrivit art. 7, Polonia va avea cărţi foarte proaste în mână. Polonia ar putea ieşi din piaţa comună deja înainte de anul 2021, fiindcă şi aceasta este cuplată cu principiile statului de drept. Ieşirea din piaţa comună ar afecta sensibil economia poloneză, îngrădind şi libertatea de mişcare a muncitorilor polonezi.

Rămâne speranţa că electoratul polonez va şti să scape peste doi ani de conservatorii naţionalişti. Altfel există primejdia ca Polonia să fie dată afară din UE sau, mai rău, ca UE să se trasforme dintr-o comunitate a valorilor într-o uniune vamală, la presiunile populiştilor de dreapta.

Autor: Bernd Riegert/ia