Un nou capitol pentru o ţară "nouă"

O zi pe care Republica Macedonia a aşteptat-o timp de 26 de ani. Pentru un stat balcanic micuţ şi izolat, perspectiva aderării la cea mai puternică alianţă militară din lume a fost întotdeauna o chestiune de supravieţuire. În plan intern, noul parteneriat înseamnă o coeziune etnică şi socială mai puternică. În plan extern este garanţia securităţii la frontiere. Parlamentul macedonean a votat, în 1993, în favoarea aderării ţării la structurile Alianţei. Deşi războaiele sângeroase din celelalte foste republici iugoslave n-au afectat graniţele micului stat, pericolul a existat întotdeauna. 

Însă Republica Macedonia nu va mai trăi pentru a se bucura de cea mai mare realizare din istoria sa. Căci zilele acestei republici sunt numărate. Nici pe pagina online a NATO nu se menţionează numele viitoarei ţări partenere: "Pe 6 februarie 2019 reprezentanţii permanenţi NATO ai celor 29 de state membre ale Alianţei au semnat protocolul de aderare cu Skopje" - capitala ţării fără nume, deşi recent redenumită. La sfârşitul acestei săptămâni, după ce parlamentul elen va ratifica protocolul de aderare, o "nouă" ţară va apărea pe harta lumii: Republica Macedonia de Nord. 

A meritat?

Acesta este preţul pe care Macedonia l-a plătit pentru a putea intra în club. Pentru mulţi macedoneni, un preţ mult prea mare. Din fericire, nu şi pentru factorii de decizie. Fiindcă a fost nevoie de mult curaj şi voinţă, atât din partea politicienilor de la Skopje, cât şi a celor de la Atena, pentru a soluţiona disputa privind numele fostei republici iugoslave. Conflictul a blocat alăturarea Macedoniei la structurile nord-atlantice şi la comunitatea europeană, dar a şi otrăvit relaţiile dintre cele două naţiuni timp de decenii întregi.

Mulţi se vor întreba dacă a meritat să fie pusă în joc o parte din istoria şi identitatea ţării în schimbul aderării la NATO. A meritat! Nu în ultimul rând fiindcă parteneriatul nord-atlantic oferă garanţia unui viitor stabil şi prosper al ţării şi, în acelaşi timp, închide un capitol din istoria conflictelor între statele din regiune. Iar noua generaţie are şansa de a începe să-şi facă planuri de viitor.

Aderarea Macedoniei (de Nord) la NATO ar trebui să pună, în sfârşit, capăt unei probleme care a afectat regiunea multă vreme. În plus, regiunea va deveni mai stabilă într-o perioadă în care fantomele trecutului riscă să se dezlănţuie din nou - mai ales pe fondul tentativelor extrem de periculoase ale ţărilor vecine de a se amesteca în suveranitatea şi statalitatea Republicii Kosovo.    

O poveste de succes în regiune?

Macedonia (de Nord) nu are o armată, iar PIB-ul său se apropie mai degrabă de bugetul unui oraş sărac din Germania decât de cel al unei naţiuni care aspiră la NATO şi UE. Însă SUA şi cele mai puternice ţări europene au căzut de acord asupra faptului că ar fi mai bine să susţină micuţa republică să se alinieze occidentului, pentru a se evita riscul unor noi turbulenţe în Balcani.

Faptul că Macedonia (de Nord) este exemplul rar de democraţie multietnică (mai mult sau mai puţin funcţională) într-o regiune sensibilă completează beneficiile viitoarei sale prezenţe în structurile NATO. Sub aspect pur militar sau economic, mica ţară nu aduce niciun plus de valoare Alianţei. În schimb s-ar putea dovedi a fi extrem de valoroasă sub aspect geopolitic - ţinând seama de interesele Chinei şi Rusiei - cât şi prin mesajul pozitiv transmis ţărilor învecinate (Serbia, Kosovo, Bosnia şi Herţegovina).

Pentru Macedonia (de Nord) începe un nou capitol. Ţara mai are de trecut destule obstacole. Este nevoie de reforme în toate sectoarele, de coeziune socială, de o economie care să împiedice exodul tinerilor bine calificaţi. Uniunea Europeană ar putea decide începerea negocierilor cu Skopje în iunie. Împreună cu aderarea la NATO a "noii" republici, decizia Bruxelles-ului ar putea însemna începutul unei poveşti de succes în Balcanii de Vest.