Monstrul din vitrină

Dâra de sânge lăsată de acest om în vârstă în Bosnia-Herțegovina este lată și adâncă. Ratko Mladici, comandantul de război absolut al sârbilor bosniaci, se afla în culmea puterii sale marțiale în timpul războiului din Bosnia, din urmă cu 25 de ani. Acum nu mai are posibilitatea să se gândească la planuri de viitor. Nu doar din cauza condamnării la închisoare pe viață, lui poate să nu-i prea pese de amploarea acestei pedepse. Și așa nu are niciun regret. Derapajele sale zgomotoase din sala de tribunal au fost pe aceeași lungime de undă cu modul în care a calificat anterior instanța de la Haga drept "tribunal satanic". La cei 75 de ani ai săi, Mladici este un om chinuit de boală. Va muri oricum în curând. 

Ratko Mladici este o persoană care refuză să admită realitatea. La fel ca și cercurile național-șoviniste din Bosnia-Herțegovina și Serbia. Pentru aceștia, Tribunalul de la Haga este doar un instrument politic împotriva tuturor sârbilor, în principiu. Ei nu recunosc deci nici vina "eroilor" lor și a complicilor acestora și iau ostatică astfel din punct de vedere ideologic majoritatea cetățenilor sârbi normali. Chiar dacă am lua în calcul inconsecvența ocazională a instanței de la Haga, tot trebuie să spunem că Ratko Mladici ar fi trebuit să compară în fața unui tribunal, pentru cele întâmplate în Bosnia-Herțegovina între 1992 și 1995, nu puține dintre ele din comanda sa directă.

Procesul ar fi trebuit să se desfășoare la fața locului

Păcat doar că tribunalul s-a aflat la Haga și nu la Sarajevo, Belgrad sau Banjaluka. De aproape, lumea ar fi putut vedea mai bine că așa-zisul erou nu este decât un monstru banal. Un om fără pic de remușcare. Care nu are nimic de spus - nici urmașilor și familiilor victimelor sale, nici urmașilor soldaților săi morți. Dacă Ratko Mladici ar avea de ales încă o dată, ar alege să fie din nou Ratko Mladici. Este drept deci ceea ce i se întâmplă acum.

Este în afara oricărui comportament civilizat să ucizi în masă oameni neînarmați, tineri și bătrâni deopotrivă. Este un act de barbarie să tragi cu tiruri de artilerie ani la rând asupra unor cartiere întregi și să-i privești pe civili drept mijloc de amuzament sadic pentru lunetiști. Ca pe niște animale la vânătoare. Este groaznic să anunți "eliberarea" orașului Srebrenița și să motivezi totul ca pe un act de "răzbunare împotriva turcilor", deși ultimii turci părăsiseră zona cu peste 150 de ani în urmă, odată cu Imperiul Otoman. Este greșit și periculos să justifici acțiunile din 1995 cu motive din anul 1389 - anul măcelului de la Amselfeld.

Propagandiștii de odinioară - azi stimabili oameni de stat

Ratko Mladici a fost de la început o mână militară a morții a șovinismului sârb extrem. Foștii propagandiști ai acestui șovinism - cum este președintele de azi al Serbiei, Aleksandar Vucici - sunt azi mari oameni de stat.

Pentru victime, Ratko Mladici rămâne un criminal cinic. Singura consolare a victimelor este faptul că acum opinia lor despre el a căpătat statut oficial. Pentru mulți dintre foștii lui soldați, ca și pentru mulți sârbi bosniaci, el este însă un erou și o victimă a "complotului judiciar anti-sârb". Iar naționaliștii bosniaci se folosesc la rândul lor de acest context pentru a vorbi despre "sârbii vinovați de genocid".

Noi timpuri înfloritoare pentru populiști

Un context care le dă apă la moară populiștilor, aflați într-un reviriment și în Balcanii de Vest. O situație îngrijorătoare, căci fără o înțelegere sustenabilă între elitele politice sârbă și bosniacă nu se poate crea o perspectivă de viitor pentru Bosnia-Herțegovina.

Ne temem că nici acest verdict, împotriva acestui monstru pus în vitrina justiției de la Haga și a comunității internaționale, nu va potoli setea de dreptate. Țara este în continuare divizată iar mental se află tot la nivelul perioadei de război din anii 1990.

Ratko Mladici a fost condamnat pe drept. Dar verdictul nu este din păcate un semn de speranță pentru țară. Pentru asta este probabil prea târziu.

Autor: Dragoslav Dedovici/os