Violenţa motivată politic în America lui Trump nu surprinde
25 octombrie 2018
Să spunem de la bun început că investigaţia privind pachetele potenţial explozive trimise prin poştă la domiciliile fostului preşedinte Barack Obama, fostei secretare de Stat Hillary Clinton, la biroul CNN adresat fostului director al CIA John Brennan şi altor lideri este în plină desfăşurare. Deci nu se cunosc deocamdată posibila natură şi contextul acestor potenţiale acte de terorism, care s-au întâmplat după ce un prim dispozitiv exploziv a fost trimis luni miliardarului liberal american George Soros.
Dar este necesar să afirmăm că asemenea acte de violenţă cu motivaţie politică nu mai sunt surprinzătoare în climatul politic american actual, unul extrem de toxic şi tot mai polarizat. Este de asemenea posibil şi necesar să adăugăm că preşedintele Donald Trump a fost principala forţă care a contribuit la deteriorarea climatului politic din Statele Unite ale Americii.
Incitare la violenţă
El a desfăşurat o campanie electorală de succes bazată pe stimularea fricii cetăţenilor şi pe atacuri la persoană împotriva rivalilor politici şi a mass-media, pe care le-a descris adesea drept duşmani ai poporului. Trump este renumit pentru limbajul vulgar şi ameninţările voalate cu care îi contrează pe cei care critică politicile sau afirmaţiile sale. Câteva exemple din comportamentul său faţă de Hillary Clinton: şi-a încurajat susţinătorii să scandeze "la închisoare cu ea," a sugerat că "adepţii celui de-al doilea amendament" (articol din Constituţie care vorbeşte despre dreptul cetăţenilor de port armă) ar putea face ceva să o oprească, spunând că paza ei de corp asigurată de Secret Service să nu mai fie înarmată, pentru a vedea ce se va întâmpla în acel caz cu ea. Nu este deci un mare exerciţiu de logică să ne închipuim că unii dintre adepţii cei mai înverşunaţi ai lui Trump ar putea interpreta afirmaţiile acestuia drept tolerante faţă de posibile acte de violenţă motivată politic, dacă nu chiar o chemare la comiterea lor.
După moartea unui contraprotestatar la un marş al extremei drepte în martie la Charlottesville, Virginia, Trump – care cu doar o zi înainte se declarase fără probleme şi fără mare atenţie din partea presei drept "naţionalist" la un miting în Texas – a ezitat iniţial să condamne în mod clar crima, comisă de un infractor din tabăra dreptei radicale.
La mitingurile sale electorale, el a sugerat mereu reacţii violente faţă de media şi faţă de oponenţii săi. Iar în urmă cu mai puţin de două luni, la o întâlnire cu uşile închise cu neoprotestanţii americani, Trump a avertizat acest grup de posibile violenţe de stânga, dacă democraţii vor câştiga alegerile preliminare din noiembrie.
Retorica provocatoare a lui Trump se bazează pe o atitudine de obţinere a victoriei cu orice preţ, fără a accepta critici sau compromisuri. Dacă o asemenea atitudine este problematică atunci când este vorba de o singură persoană, ea devine de-a dreptul periculoasă când persoana în cauză este chiar preşedintele celei mai puternice naţiuni a lumii.
Diviziuni exacerbate
Aceste observaţii nu sunt deloc noi, desigur. Dar opinia publică s-a obişnuit cumva cu comportamentul lui Trump ca nouă stare a normalităţii, în comparaţie cu momentul din vara lui 2015 în care acesta şi-a lansat campania electorală cu un discurs de care lumea a râs la acea vreme, în care îi descria pe mexicani drept "violatori".
Nimeni nu mai râde însă de Trump acum.
În cei trei ani de când a aterizat pe scena politică, Trump a transformat de unul singur Partidul Republican în propria sa maşină de luptă politică. În consecinţă, el a exacerbat până la cote greu de imaginat anterior diviziunile deja existente în societatea americană. Nu ar trebui deci să mai mire pe nimeni faptul că unii dintre suporterii săi (sau oricine altcineva, de fapt) ar putea interpreta retorica şi comportamentul preşedintelui drept o chemare la acte de violenţă împotriva detractorilor săi politici.