Vive la France! Franţa şi ameninţarea teroristă

Vacanța de vară în Franța? Deja după atentatele din noiembrie de la Paris așa ceva era aproape de neimaginat. Și cine încă se mai gândea la asta, urma să fie lămurit definitiv după baia de sânge de la Nisa. Un tunisian cu drept de reședință în Franța a condus un TIR în mulțimea care serba ziua națională a Franței - 84 de persoane și-au pierdut viața. A fost și o lovitură în inima turismului francez. Paris și Nisa sunt cele mai iubite destinații pentru turiștii străini care vizitează Franța.

Eu am fost anul acesta în Bretania. Am pornit la sfârșitul lui iulie. Nici nu am ajuns bine, că a și venit prima veste proastă: teroriști islamiști l-au asasinat bestial într-o biserică din apropiere de Rouen pe preotul care servea în timpul slujbei. "Teroarea și-a făcut drum și la țară" - acesta a fost primul meu gând. În 2012 am fost în concediu în ținutul din jurul localității Rouen din Normandia. Sigur că am vorbit despre asta cu prietenii mei francezi.

Sentiment de siguranță transmis subtil

Dar am vorbit mai mult despre cauzele terorii și cum pot fi ele combătute. Nu despre starea de necesitate, proclamată în Franța după atentatele din noiembrie de la Paris; nici despre Garda Națională, care ar urma să fie formată din 84.000 de rezerviști. Mi-a plăcut această atitudine locală calmă și rațională, pe fondul amenințărilor tot mai apropiate. Francezii nu se lasă scoși din liniștea lor, din bucuria de a trăi, de niște teroriști rătăciți.

Acest calm francez a fost liniștitor, chiar contagios. L-am resimțit deja de la sosire, la înnoptarea la Chartres. Mi-am petrecut seara într-o piață mare, la un concert cu sute de spectatori. Printre ei, câțiva jandarmi, dar nicio măsură exagerată de securitate. Atentatorii sinucigași nu se lasă oricum opriți de aceste măsuri. A doua zi dimineață, piața era din nou plină, tot cu turiști și localnici veseli, printre care și câțiva jandarmi în uniforme de vară.

Să învățăm arta Savoir Vivre!

Desigur că îmi sunt familiare și celelalte imagini ale Franței de azi: soldați înarmați până în dinți la gări și aeroporturi. Prezența lor este necesară pentru a le da oamenilor impresia de securitate și pentru a putea acționa rapid la nevoie. Sper însă că la următoarea mea vizită acești soldați nu se vor afla la fiecare colț de stradă. Atunci, vizitarea faimoasei catedrale din Reims, unde am staționat la plecare, nu va mai fi o plăcere.

Cine vizitează acest marcant dom gotic află abia după intrare că nu are voie înăuntru cu rucsacul. Abia atunci mi-a revenit în minte, pentru un moment, gândul la atentate teroriste. În săptămânile de concediu care se scurseseră deja, m-am gândit rar la asta. Săptămâni în care am fost la numeroase serbări în aer liber, atât de tipice pentru localitățile franceze în timpul verii. Savoir vivre! Am avut cu adevărat sentimentul că francezii înțeleg arta de a trăi. Merci beaucoup!

Hai la Nisa!

M-a liniștit și m-a bucurat de asemenea să găsesc în relatările presei franceze despre terorism tonuri prudente, judicioase. Am citit astfel în ziarul regional de mare tiraj "Ouest-France" un interviu despre utilizarea celor 1200 de camere de supraveghere de pe străzile și din piețele din Nisa. Nu au folosit la nimic. Expertul de securitate intervievat nu era surprins de acest fapt. Camerele ar avea doar o funcție simbolică, cu mesajul: "Nu vă temeți, avem grijă de voi!"

Mi-am rezervat deja următoarea călătorie la Nisa. Voi merge acolo la jumătatea lui octombrie. În bagaj voi lua cu mine calmul pe care l-am întâlnit peste tot în Franța.