Comentariu: În faţa unei ere marcate de războaie?

Barack Obama a fost ales preşedinte pentru că le-a promis americanilor că va pune capăt "războiului stupid" din Irak şi că va retrage şi trupele SUA din Afganistan. Punând, în 2008, sub semnul întrebării necesitatea războaielor, Obama a dat glas părerii împărtăşite de concetăţenii săi.

Evident, SUA dispuneau la vremea aceea - şi dispun şi astăzi - de departe de cea mai eficientă şi modernă armată a lumii. Dar şi o astfel de armată e suprasolicitată dacă e nevoită să opereze în diferite focare de criză pe glob. Până şi congresmenii mânaţi de spiritul Războiului Rece sunt conştienţi de faptul că există probleme ce nu pot fi soluţionate pe cale militară. Nici măcar de către Statele Unite.

Totuşi, la Washington, toate aceste considerente sunt acum lăsate la o parte. Politicieni cuprinşi de febra electorală susţin pretutindeni în ţară discursuri patriotice, pledând pentru distrugerea "Statului Islamic". Canalele TV de ştiri, precum CNN sau Fox News, ridică în slăvi America drept "cea mai mare putere a tuturor timpurilor". Căpitanii de zbor îi salută cordial pe reprezentanţii armatei înaintea decolării. "Purtătorii de uniforme", cum li se spune, sunt invitaţi primii să păşească în avion, alături de femeile cu copii mici şi invalizi.

O naţiune marcată de războaie

Totuşi acest val patriotic n-a cuprins întreaga ţară. Deşi cei mai mulţi susţin o intervenţie în zona de frontieră siriano-irakiană, americanii sunt obosiţi de război. Iar dacă intervenţia contra miliţiilor IS s-ar întinde prea mult, cu siguranţă că n-ar mai avea mulţi adepţi.

Între timp au început să ia cuvântul politicieni, precum senatorul McCain, care consideră retragerea militară din Afganistan o greşeală. În think tank-urile de la Washington se discută în pezent dacă aliaţi precum Germania sau alte state ale NATO n-ar putea trimite trupe de luptă în Afganistan, dincolo de anul 2014. Căci gruparea Al Qaeda a putut fi slăbită, dar n-a fost nicidecum învinsă. Nici în Pakistanul învecinat. Apoi, susţin consilierii politici, mai sunt şi islamiştii din Yemen, care şi ei trebuie ţinuţi în şah. Să nu pierdem din vedere nici Somalia, care are nevoie, mai ales acum, de sprijinul occidentului.

Generalul în retragere Charles Wald, care în 2001 a comandat atacurile aeriene contra talibanilor din Afganistan, a spus de curând că America se află în faţa unei perioade cu nesfârşite războie. Şi alţi generali au făcut afirmaţii similare. Americanii acum în viaţă nu vor mai avea parte cu adevărat de pace, spun ei.

E de neimaginat ca SUA să nu se mai implice

A fost asta oare ceea ce a vrut de fapt să obţină Bin Laden? Au pierdut ce-i drept islamiştii, indiferent sub ce nume se prezintă ei opiniei publice, toate bătăliile, dar au au câştigat până la urmă totuşi războiul contra vestului? Nicio ţară, nici superputerea SUA, nu poate şi nu vrea să trăiască permanent în stare de război.

Barack Obama pare să întrezărească o atare evoluţie. În recentul său discurs adresat naţiunii, preşedintele a subliniat prin ceea ce se deosebeşte lupta contra "Statului Islamic" de războaiele din Irak şi Afganistan: nu se va lupta la sol. Dar ce va fi dacă IS se dovedeşte a fi mai rezistent decât s-a crezut? Ce se va întâmpla dacă atacurile aeriene americane şi trupele terestre kurde şi irakiene nu vor reuşi să înfrângă miliţiile teroriste ale "Statului Islamic"? Vor renunţa SUA şi vor ieşi din joc? Greu de crezut. Se vor vedea nevoiţi americanii să intervină până la urmă şi cu trupe terestre?

O atare decizie n-o va lua preşedintele Obama, ci succesorul său. Sau succesorul acestuia la Casa Albă.