Într-o mare plină de plastic

Dacă în politică se mizează - după cum susțin cinicii - în primul rând pe simbolistică și gesturi mari, atunci Uniunea Europeană este pe drumul cel bun. Prin anunțata interzicere a tacâmurilor de unică folosință, a paielor și a bețișoarelor de urechi din plastic, lumea va deveni garantat mai bună. Dar oceanele, care contează de fapt, nu vor beneficia decât marginal de pe urma deciziei. Important este ca noi, în Europa, să ne simțim bine că am luat măsuri.

Tot mai mult plastic

Nu putem nega că ne afundăm tot mai mult în plastic. Fie că este vorba despre legume, carne, mezeluri sau brânză din supermarkt, toate sunt oferite în ambalaj de plastic.

În librării, fiecare carte este împachetată în folie de plastic. La brutărie, vânzătoarea servește cu mănuși de plastic şi din fiecare rucsac la metrou atârnă câte o sticlă de plastic.

Ca și cum în birourile, școlile și universitățile din Germania nu ar exista apă potabilă la robinete. Care apă este cât se poate de pură și gustoasă, dar acesta este deja un alt subiect.

Ajung însă toate aceste deșeuri, în mod automat, în mări și oceane? Evident că nu. În toată Europa există sisteme de colectare a deșeurilor, chiar de separe a acestora, în mare parte ele intrând în procesul de reciclare.

Cei care se află în mod curent pe plajele din Europa, sau navighează pe Mediterană, știu că adevărata problemă nu o reprezintă bețișoarele de urechi, paiele și furculițele de plastic.

Pe apă plutesc mai degrabă sticle de plastic, pungi, resturi din năvoadele pescarilor sau recipiente de la uleiul de motor sau gelul de duș. Nimic din toate acestea nu va fi interzis.

Introducerea garanțiilor la ambalajele din plastic sau a unui preț minim ar echivala cu reducerea radicală a problemei. Aici ar putea UE să își dovedească eficiența!

Adevăratele centre de poluare a oceanelor nu se află în Europa. Opt din zece râuri, care transportă zilnic tone de deșeuri în oceane, se găsesc în Asia. Iar celelalte două în Africa.

Ce îi rămâne Europei de făcut? Cu adevărat numai să posteze imagini alarmante în mediile de socializare și să deplângă mizeria lumii? Nu, Europa mai are și alte posibilități: construirea unor sisteme de colectare și reciclare a deșeurilor exact în zonele în care se produc acestea, pentru ca pe viitor gunoiul să nu mai fie aruncat doar în apele curgătoare.

Salubrizarea costă

Firmele europene, dar mai ales cele germane, au sisteme foarte eficiente. Dar, nimeni nu poate sau nu vrea să le plătească.

Dacă pentru noi, europenii, tema rămâne de actualitate, atunci trebuie să găsim fondurile pentru a iniția proiecte de dezvoltare, acolo unde se impun.

Cel puțin așa am dovedi voință politică și sustenabilitate. Evident însă că prețul va fi mai mare decât interzicerea tacâmurilor de unică folosință și a bețișoarelor de urechi.