Complicitatea: bomba care nu a aruncat guvernul în aer

În ciuda retoricii inflamate a televiziunilor, protestele organizate în ultima lună s-au limitat la aria sindicală. Dar dacă poporul nu mai susţine guvernul, atunci de ce nu au ieşit oamenii în stradă pentru a-l arunca în praf?

Bomba fără fitil

Greva generală a eşuat, populaţia urbanizată şi sofisticată a Bucureştiului (prea puţin afectată de reducerile bugetare) a rămas în librării şi pe terase, tensiunea străzii nefiind suficient de puternică şi inventivă pentru a pune presiune asupra parlamentarilor.

Bilele destinului au căzut de partea guvernului Boc, în ciuda prăbuşirii susţinerii populare. Sondajele nu mint, deşi există posibilitatea ca cifrele să fie exagerate sau minimalizate în funcţie de preferinţele comanditarului.

Tendinţa este clară: niciodată, în ultimii zece ani, democrat-liberalii nu au fost atât de prost văzuţi. Nemulţumirea populară nu îşi găseşte drumul spre o supapă explozivă, deoarece amestecul nu este unul inflamabil.

O bună parte a populaţiei urbane a României nu se poate raporta critic la guvernanţi din simplul motiv că ea însăşi face parte din sistem, se supune regulilor acestuia, deşi poate nu gândeşte întotdeauna la fel.

Şmecherii mari

Cotidianul „Adevărul” publică astăzi o listă cu politicieni de rangul doi şi trei, în fapt nimic altceva decât uşieri ai puternicilor zilei, care storc cu neruşinare bani dintr-un buget şi aşa stors. Este vorba despre câţiva şefi de Case judeţene de Sănătate care, ameninţaţi cu restructurarea, au intrat în concedii medicale.

Literatura de specialitate nu menţionează astfel de situaţii, dar o epidemie de „hernie de disc” pare să fi lovit în directorimea română.

Deşi sunt departe de vârsta a treia, astfel de directori continuă să fie gras plătiţi de către stat în timpul unor concedii de peste jumătate de an. Schema se repetă în mai multe cazuri pe durate mari de timp, perioade în care „bolnavii” sunt fotografiaţi de către presă refăcându-se la „un dulce” sau o bere pe terase.

Şmecherii mici

Modelul este reprodus şi printre bugetarii de rând, care se înghesuie de câteva săptămâni la ghişeele Caselor de Pensii pentru a se retrage anticipat din funcţie. Pensionările pe caz de boală sunt şi ele frecvente. Există judeţe în care o treime dintre cei retraşi primesc pensii de invaliditate. Sunt statistici care oglindesc ele însele corupţia din sistem.

O corupţie care sărăceşte bugetul dar, în acelaşi timp, developează complicitatea dintre anumiţi cetăţeni, deloc minoritari, şi politicienii traficanţi de influenţă.

O austeritate pe bune

Anemia protestară a ultimei luni nu se datorează exclusiv pasivităţii sociale, ci este şi un efect al complicităţii dintre cetăţean şi stat. Corupţia se joacă în doi: cel care primeşte are de obicei carnet de membru de partid, iar cel ce dă face parte din masa bugetarilor ameninţaţi de tăierile salariale.

Dar aceste tăieri nu dor încă suficient de tare pentru a împinge pe cineva în stradă. Atunci când pe culoarele primăriilor vor fi interzise cuvintele „haideţi domnu’, că rezolvăm noi cumva”, abia atunci va începe adevărata austeritate a sistemului bugetar.

Autor: Vlad Mixich
Reactor: Petre M. Iancu