Convorbiri germano-belgiene - cancelarul federal Schroeder şi premierul Belgiei Verhofstadt

Cancelarul federal Gerhard Schroeder a pus la îndoială o misiune comună a alianţei NATO în Irak, dorită îndeosebi de Washington. Are dubii dacă alianţa NATO este într-adevăr instrumentul potrivit pentru stabilizarea situaţiei în această ţară – a declarat cancelarul ieri, la Bruxelles, după întrevederea sa cu premierul Belgiei, Guy Verhofstadt. În populaţia Irakului, a adăugat el, alianţa NATO probabil că nu va beneficia de mai multă încredere decât trupele de ocupaţie actuale. Adecvat ar fi să fie trimise trupe din ţări islamice, a exprimat cancelarul. Acestea ar fi mai degrabă apte să asigure încrederea necesară. La Bruxelles, cancelarul a participat – ca prim şef al unui guvern străin – la o şedinţă a cabinetului belgian.

Scopul vizitei a fost întreţinerea bunelor relaţii dintre cele două state, dar şi oarecare tragere de sfori în Europa. A fost o vizită de prietenie dar în cele din urmă şi un dram de muncă pentru cancelarul federal Schroeder. În încheiere, a calificat drept prieteneşti, dar totodată intense şi la obiect aceste discuţii de o oră şi jumătate cu miniştri belgieni, la a căror şedinţă de cabinet a participat ca prim şef al unui guvern străin.

S-a vorbit despre reformele economice şi sociale, deopotrivă necesare în Belgia şi Germania, despre dorinţa integrării mai profunde în Europa, dar şi despre politica externă. Belgia şi Germania sunt angajate puternic în Afganistan şi decise să-şi menţină angajamentul la acest nivel. Şi ambele adoptă o atitudine rezervată până la negativă faţă de eventualitatea unei misiuni în Irak. Se îndoieşte că alianţa NATO ar putea prelua în Irak un rol adecvat, cu efect stabilizator, a declarat Gerhard Schroeder:

“Am spus clar că nu vom bloca dorinţele celor care vor asta. Dar atragem de pe acum atenţia, că sunt multe de chibzuit. De pildă chestiunea, dacă alianţa NATO poate juca într-adevăr un rol. Şi dacă s-ar afla realmente într-o altă situaţie emoţională – faţă de poporul irakian – decât sunt azi trupele coaliţiei.”

Dacă ajutorul este necesar, adaugă Schroeder – dincolo de ceea ce irakienii înşişi pot presta pentru securitatea lor – trebuie reflectat, dacă n-ar fi mai potrivit ca statele arabe să trimită trupe, dacă n-ar fi mai degrabă apte să deţină un rol corespunzător intereselor poporului irakian. Şi cancelarul a subliniat din nou că Germania nu va trimite soldaţi în Irak, chiar şi în eventualitatea că, în iunie, la conferinţa la vârf NATO de la Istanbul, nu va putea să împiedice o posibilă decizie privind o misiune NATO în Irak.

Abia după şedinţa cabinetului, la prânzul luat de cancelarul Schroeder cu premierul belgian şi în absenţa întregului colegiu al miniştrilor, cei doi şefi de guvern au abordat un subiect - în prezent cel mai atent observat în UE, în afara tratativelor relative la constituţia europeană. Anume problema succesiunii lui Romano Prodi în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Drept candidat posibil e estimat însuşi premierul Belgiei, Verhofstadt, cotat ca liberal, dar e natural că faptul nu se exprimă atât de direct.

Întrebat de persoana care l-ar putea succeda pe Prodi, Schroeder s-a exprimat foarte general, a menţionat criterii precum “experienţă europeană” şi “capacitatea de a conduce un cabinet larg”. Şi toate s-ar potrivi asupra lui Verhofstadt ca şi asupra altor candidaţi. În plus, Schroeder a lăsat în suspensie dacă ar favoriza un actual sau fost şef de guvern. Cancelarul Schroeder:

“Am expus totuşi un catalog de criterii – oricum ca bază a deciziei mele – adecvat atât unei personalităţi care a fost sau este prim ministru, cât şi uneia care n-a fost şi nu este premier.”

Guy Verhofstadt nu s-a pronunţat, a asistat cu mimică voit indiferentă, dar s-a simţit ulterior dator să dea a înţelege că are în prezent o ocupaţie pe care o exercită pasionat şi că nu caută alta.

Astăzi, la Londra, cancelarul federal poartă o convorbire cu premierul britanic Tony Blair, cu privire la Irak şi la Orientul Apropiat, la evoluţia viitoare a Europei şi – probabil tot cu uşile închise – la probleme de personal. Fiindcă acel catalog de criterii expus de Schroeder s-ar potrivi şi persoanei lui Chris Patton, în prezent comisar al UE pentru politica externă, totodată candidat britanic pentru funcţia de preşedinte al Comisiei UE.