Sunt statele slab dezvoltate din UE mai periclitate?

Odată cu sporirea temerilor faţă de o pandemie, înmulţirea cazurilor pe continent ne determină să ne punem întrebarea dacă şi în ce măsură suntem pregătiţi să luptam contra răspândirii coronavirusului (COVID-19).

La prima vedere pare că Uniunea Europeană şi în special Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) au  reacţionat constructiv, în ciuda recentei răspândiri în Italia, Franţa şi alte state europene occidentale a coronavirusului.

Într-o declaraţie făcută postului Deutsche Welle, ECDC apreciază că UE şi Spaţiul Economic European "sunt pregătite pentru a susţine eforturile de combatere a amenințării și dispun de planuri de combatere a unei pandemii, care ar putea fi activate" de către autorităţile naţionale de resort.

Statele mai bogate dispun de o infrastructură medicală mai dezvoltată, fiind capabile să combată mai lesne coronavirusul decât ţările mai sărace şi mai slab dezvoltate ale UE. 

Ne facem griji mai mari de Africa decât de România

Dar această logică nu trebuie neapărat să corespundă realităţii. Să luăm exemplul României. Aproximativ 1,3 milioane de români lucrează în Italia şi e probabil ca mulţi dintre aceştia, mai ales cei din nordul Italiei, să revină în România odată cu răspândirea COVID-19. Ne-am putea gândi că resursele și capacitățile guvernului român nu pot face faţă, având în vedere problemele economice și de infrastructură ale țării. Dar nu e aşa.

"Deja la începutul lunii februarie, guvernul a comandat echipamente de protecție, iar capacitatea de testare a fost pusă la punct [pentru a se pregăti pentru relocarea românilor] ", spune Menno Douwe de Jong, profesor de virologie clinică la Departamentul de Microbiologie Medicală al Universităţii din Amsterdam.

Adrienne Rashford, care conduce departamentul OMS pentru intervenţii în astfel de cazuri, subliniază că o bună planificare este cheia succesului în atari situaţii şi nu neapărat puterea economică a unui stat. "Pentru ţările pregătite să combată răspândirea unei maladii nu venitul contează înainte de toate, ci o bună coordonare şi o bună comunicare cu comunitatea", a declarat Rashford în dialog cu DW.

Şi Menno Douwe de Jong consideră că România nu-i provoacă aşa de mari griji "precum aproape întreg continentul african" - în pofida unor proiecte precum PREPARE (Platforma pentru pregătirea europeană împotriva epidemiilor emergente), în activitatea căreia el este implicat şi care a fost creată pentru intervenţia rapidă în combaterea unor epidemii cum ar fi Ebola.

Italia, un test pentru UE

Unul dintre cele mai afectate state din spaţiul UE de coronavirus este Italia. După cum subliniază de Jong, Italia "nu este, evident, o ţară cu resurse limitate". Observăm, aşadar, că problema este destul de dificil de rezolvat.

Pentru a informa și a oferi mai mult sprijin financiar, tehnic și medical în combaterea virusului, o echipă comună OMS/ECDC se află în prezent în Italia. Medicul german Dr. Andrea Ammon, care conduce  ECDC, a menţionat în cadrul unei conferinţe de presă desfăşurate miercuri la Roma că evaluarea grupurilor din Italia ar furniza informații esenţiale despre „ce înseamnă aceasta pentru alte țări ale UE". În același timp, ea a subliniat că situația poate varia de la o țară la alta. Misiunea comună ar ajuta la „pregătirea faţă de alte scenarii, în alte zone din Italia sau Europa”. Printr-o strânsă cooperare cu autorităţile naţionale, a mai explicat ea, experţii pot adapta suportul la nevoile specifice ale ţării respective.

Adrienne Rashford este dornică să risipească eventuala concepție greșită, conform căreia țările mai dezvoltate beneficiază de tratament preferențial în ceea ce privește ajutorul: "Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este dispusă să ajute toate statele membre la nevoie. Desigur, există diferite grade de necesitate și diferite grade de risc, însă toate țările își elaborează măsurile respective prin Planul strategic de pregătire și răspuns al OMS [pentru noul coronavirus], astfel încât resursele sunt concentrate acolo unde sunt necesare și unde sunt identificate lipsuri."

Din multe puncte de vedere, Italia e considerată un test pentru capacitățile globale de răspuns la situații de urgență. La conferinţa de presă de la Roma, comisara europeană pentru Sănătate, Stella Kyriakides, a declarat că "schimbul de informații în timp real și coordonarea măsurilor [între statele membre] sunt esenţiale pentru adoptarea de măsuri eficiente și coerente." Comparând măsurile privind combaterea focarelor SARS și MERS - două coronavirusuri conexe - luate în 2002, respectiv 2012, se pare că lecțiile au fost învățate în ceea ce privește transparența și comunicarea. Aceasta este cheia, atrage atenţia şi de Jong. „Cred că există o pregătire mai bună, cel puțin există mai multă comunicare - începând cu China, care a trecut prin altă situaţie în 2002, când a apărut SARS. Autorităţile chineze au manifestat mai multă deschidere, ceea ce a ajutat foarte mult. Dacă nu știm ce se întâmplă, atunci nici nu putem face nimic."