Coşmarul Statului Islamic

Schimbări istorice au loc în vest, din pricina ISIS. Ziarele şi portalurile apusene sunt pline de referiri la declaraţiile şefului Pentagonului, Chuck Hagel, despre pericolul acut reprezentat de teroriştii Statului Islamic, inclusiv pentru SUA.

Ample dezbateri au loc în Germania şi pe tema implicării parlamentului în discutarea schimbării de paradigmă reprezentate de hotărârea guvernului berlinez de a-şi arunca peste bord legendara circumspecţie şi de a suspenda tradiţia de a se abţine de la exporturi de arme în zone de criză. Germania cancelarei Merkel a luat în schimb decizia controversată de a-i înarma pe kurzii din nordul Irakului, astfel încât să poată rezista trupelor teroriste sunite.

Care nu operează doar în Siria şi irak, ci şi în teritoriile controlate de palestinieni. „Războiul din Gaza s-a reaprins”, titrează Neue Zürcher Zeitung. Ziarul elveţian descrie colapsul acordului de încetare a focului sub loviturile grupării teroriste islamiste palestiniene Hamas, care şi-a reluat tirul de rachete din Gaza, provocând riposta israeliană.

După cum notează Süddeutsche Zeitung, această ripostă n-a întârziat să se producă sub forma „bombardării unor locuinţe, soldate cu uciderea a trei comandanţi ai Hamas”. Potrivit ziarului de stânga din München, raidurile israeliene îşi propun să distrugă voinţa de a lupta a islamiştilor. Dar, „în cursul bombardamentelor au murit şi civili”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung se întreabă dacă Israelul a reuşit oare să-l ucidă pe şeful militar al Hamas, Mohamad Deif. Ziarul scoate în evidenţă că pe Internet circulă un anunţ al unui spital din Gaza, conţinând o listă de decese, pe care figurează numele lui Deif, al soţiei sale şi al copilului lor. Or, „un purtător de cuvânt al Hamas a negat uciderea lui Deif”, mai scrie ziarul conservator german, potrivit căruia, în urma violării armistiţiului de către palestinieni, statul evreu a început „să achite cu sânge poliţe mai vechi”, încercând totodată să anihileze comandamentul militar al grupării teroriste care controlează Gaza.

Astfel, a fost ucis Raed al Attar, care a jucat un rol considerabil în răpirea soldatului israelian Gilad Şalit, iar recent, a trupului lui Hadar Goldin, decedat în Gaza. Între cei lichidaţi de israselieni este şi Mohamed abu Şamale, acuzat şi el de israelieni, potrivit ziarului din Frankfurt”, de implicare în răpirea şi transportarea în Gaza, printr-un tunel subteran, a lui Şalit. Ziarul din Frankfurt citează un expert israelian, reluat de ziarul Maariv, potrivit căruia nici măcar uciderea lui Mohamed Deif nu ar avea decât un impact redus şi vremelnic asupra teroriştilor din Gaza, aruncând Hamas înapoi cu doar câteva luni, înaintea substituirii comandanţilor ucişi.

O convingătoare analiză politică livrează cotidianul berlinez Die Welt, sub semnătura lui Jaques Schuster, care crede că armistiţiul va fi adoptat şi va rezista abia când cele două părţi îşi vor fi epuizat rezervele de energie. Fiindcă, „indiferent dacă europenilor le place sau nu, realitatea e că nici una din părţi nu e, pe moment, pregătită să facă un compromis. Chiar dacă (premierul israelian Benjamin) Netanyahu le-ar oferi palestinienilor Ierusalimul pe tavă, rămâne clar că Hamas nu vrea două state, ci doar unul, pe cel palestinian”.

În acest context, observatorul german ia peste picior naivitatea şefului diplomaţiei americane Kerry, „care s-a găsit să spere în minuni tocmai din partea Turciei şi a Qatarului, ţări care, de la debutul acestui război, au susţinut poziţiile grupării teroriste Hamas... Soluţii se vor găsi deci numai după epuizarea uneia dintre părţi. Motiv pentru care nu trebuie condamnată lichidarea capilor Hamas”, conchide ziaristul berlinez.

În ce-i priveşte pe tovarăşii de terorism sunit ai Hamas din Siria şi Irak, Deutschlandfunk reia declaraţia ministrului american al apării, Chuck Hagel, potrivit căruia ameninţarea reprezentată de gruparea din „califatul” lui al Bagdadi ar „depăşi tot ce-am văzut”. Postul naţional german de radio insistă în context, nu fără îngrijorarea aferentă, că Hagel nu e un exaltat „care să-şi piardă calmul uşor”, ci un politician capabil să explice reporterilor „sobru şi obiectiv” cum acţionează raidurile americane antiteroriste în sprijinul luptărorilor kurzi care se opun trupelor Statului Islamic.

Dar oare ajung raidurile? Şi unde sunt oare ceilalţi actori internaţionali? Zeit Online relevă că a-i combate pe terorişti înseamnă a pune pe picioare o operaţiune de amploare şi se întreabă „de ce oare nu există o iniţiativă germană de obţinere a unui mandat ONU care să condiţioneze lupta comună împotriva inumanului terorism?”

Nu puţini editorialişti pun degetul şi pe altă rană. „Incomprehensibil, de pildă, e faptul că ţări precum Qatar finanţează această trupă teroristă cu multe milioane de dolari, fără să fie obligate să suporte sancţiuni”, scrie revoltat, pe bună dreptate, cotidianul est-german Volksstimme. Ziarul din Magdeburg trage şi o concluzie de bun simţ. Şi anume că „nu ajunge exportul de arme întru oprirea unui război civil”.

Ca atare, unii analişti reclamă implicarea guvernului de la Bagdad în soluţionarea problemelor, în timp ce alţi observatori consideră că va fi nevoie ca înşişi occidentalii să pună mâna pe arme spre a pune capăt coşmarului reprezentat de Statul Islamic.