Criza datoriilor şi frica de-o Europă germanizată

Criza datoriilor a perturbat ceasul elveţian, funcţionând de regulă perfect, al programării întâlnirilor la vârf europene. Summitul şefilor de state şi guverne din ţările UE s-a amânat. Reuniunea, programată iniţial să aibă loc la 17 octombrie, se va desfăşura abia în data de 23, a reliefat luni Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European.

Amânarea pare să aibă drept scop să se câştige timp pentru a se putea procesa informaţii importante privind evoluţia Greciei, al cărei faliment e tot mai probabil, precum şi cele referitoare la recapitalizarea băncilor riscând să fie antrenate în hău de insolvabilitatea statului elen.

Liderii europeni aşteaptă raportul FMI, al Uniunii Europene şi Băncii Centrale Europene referitoare la programul grecesc de asanare a finanţelor publice.

Potrivit lui Herman van Rompuy, amânarea ar permite să se ajungă la noi concluzii cu privire la "întărirea fondului european de stabilitate financiară".

Demnitarul belgian a mai evocat necesitatea finalizării, până la următorul summit, a unei "strategii globale privind criza datoriilor în zona euro". 

Dar ce rol mai joacă oare acest Consiliu? Nu i se rezumă oare partitura la a aproba cuminte deciziile adoptate la Berlin şi Paris de duumviratul franco-german al Europei?

În ce-l priveşte, ministrul  italian de externe, Franco Frattini nu s-a arătat deloc entuziasmat de ultima întâlnire dintre cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Fără să intre în detalii, cei doi lideri au promis rezolvarea durabilă, până la finele lunii octombrie, a actualei crize.

Or, şeful diplomaţiei italiene „a denunţat vacuitatea acestui minisummit”, afirmând că n-ar fi înţeles ce rost a avut, reliefa luni agenţia France Presse.

În fapt, ministrul italian nu suferă de nici un fel de greutăţi în a pricepe  situaţii oricât de complexe.  Inteligenţa lui e mai presus de orice îndoială. Ceea ce l-a deranjat pe Frattini este antanta franco-germană, o concertare de poziţii a Parisului şi Berlinului care a trezit ample suspiciuni nu doar la Roma, ci şi în varii alte state din vecinătatea principalelor puteri europene.

Ca pentru a demonstra că ştie cât se poate de bine despre ce este vorba, ministrul de externe italian a pledat în favoarea "revenirii la vechea metodă comunitară" de rezolvare a problemelor pendinte, care să implice "toate statele" membre ale Uniunii.  „Credem că problemele de natură globală nu se rezolvă prin axe bilaterale”, a precizat el.

Italia nu condamnă prima oară întâlnirile la vârf franco-germane. Semn că nervozitatea a cuprins nu doar bursele, ci şi mediile politice din centrul, sudul şi de la periferia Europei, ele au trezit, dacă nu invidii, temeri intense, ce alimentează o mai veche frică de-o Europă germanizată.

Merkel şi Sarkozy vor trebui să ţină seama pe viitor nu doar de datele bugetare ale băncilor şi statelor înglodate în datorii, ci şi de aceste aprehensiuni.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Rodica Binder