Cui foloseşte Forumul de la Davos?

"Mă-ntreb, uneori, cui îi foloseşte, dacă nu cumva vorbele schimbate acolo nu sunt aruncate în vânt. Mă gândesc, totuşi, că, cel puţin, este o încercare".

Printre locuitorii staţiunii paralizate la începutul fiecărui an de-atâtea dispozitive de securitate, dislocate întru paza participanţilor la Forumul Economic Mondial, domneşte un amestec de sentimente:

"Până acum nu a folosit cu adevărat niciunei schimbări. Davosul, însă, are de câştigat. Atrage atenţia asupra noastră".

Parcurgând lista participanţilor, ai fi înclinat să crezi că Forumul este condamnat la succes. De fiecare dată par a fi prezenţi toţi cei ce contează.

Nicolas Sarkozy şi-a anunţat prezenţa. Angela Merkel este aşteptată vineri. Şeful băncii federale germane, Josef Ackermann, este abonat al evenimentului de la hotelul de cinci stele Belvedere.

Antreprenorii plătesc bani grei pentru a prinde un loc la eveniment - pentru că o discuţie faţă în faţă cu omologi sau factori decizionali, oricât de scurtă ar fi, aduce valoare adăugată propriei afaceri.

Ernst Wyrsch conduce hotelul Belvedere şi cunoaşte pe dinafară lista participanţilor:

"Sunt 37 de şefi de stat, 60 de laureaţi ai Premiului Nobel, reprezentanţi ai celor mai puternice firme din lume, lideri religioşi. O adunare fără egal. Un om de afaceri german îmi mărturisea că în patru zile la Davos rezolvă treburi pentru care i-ar trebui patru luni de călătorii".

Este şi motivul pentru care ministrul federal al Economiei, Rainer Brüderle, apreciază evenimentul de la Davos:

"Între diferitele sesiuni de discuţii şi recepţii te intersectezi cu tot felul de oameni. Mi-am calculat deja întrevederile - şi programul este foarte înghesuit. Voi întâlni miniştri din Elveţia, India sau Brazilia. Scutesc, astfel, o grămadă de drumuri prin lume".

Negocierile de la şemineu

Criticii acuză că lucrurile importante nu se discută în cele circa 200 de simpozioane, ci între patru ochi, în camerele cu şemineu ale hotelului. Uneori nici măcar nu se iau decizii aici.

Bătrânul Helumt Kohl l-a întâlnit, la vremea lui, pe omologul său est-german Hans Modro; dar nu aici, la Davos, a fost negociată reunificarea. La fel nu se aşteaptă nimeni ca Merkel, Sarkozy şi preşedintele Băncii Centrale Europene, Claude Trichet, să deblocheze, la Davos, săptămâna aceasta, proiectul paraşutei de salvare pentru zona euro.

Şeful Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, crede că lumea are aşteptări prea mari de la eveniment:

"Ne lipseşte legitimitatea pentru a lua decizii. Dar putem fi platforma care încinge factorii decizionali, îi ajutăm să se înţeleagă mai bine şi să îşi formeze păreri despre soluţiile de care au nevoie."

Şi chiar dacă nu are legitimitate, Forumul îşi construieşte importanţa: nu mai este doar o întâlnire ce se repetă în fiecare ianuarie, ci şi o organizaţie deschisă tot timpul anului, cu 250 de angajaţi şi un sediu în apropiere de Geneva - şi cu reprezentanţi de jur împrejurul lumii.

Auitori: Padcal Lechler (Davos) / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu