Cum a ajuns România ciuma Europei, la ea acasă

A spus-o un ministru, adică tocmai unul dintre cei care au mandatul de a administra nu numai țara, solidar cu întreg Guvernul, ci strict domeniul care merge prost. Dar poți să faci asta, fără un minim proces de autocritică, dacă asumarea responsabilității sună prea pretențios?

Voind să dea o replică PSD-ului, ministrul Sănătății Nelu Tătaru a deplâns faptul că România a ajuns ciuma Europei, pentru că oamenii nu respectă regulile stării de alertă – distanțarea socială, purtarea corespunzătoare a măștii în spații închise și, în general, protejarea personală și a celor din imediata apropiere.

Așadar, ministrul Sănătății spune, franc, că România a ajuns ciuma Europei.

Tocmai această perspectivă de a privi pandemia – ca pe o rușine – este cea pe care statele occidentale au încercat să o contracareze din capul locului.

Îmbolnăvirea nu este un stigmat, cei care se infectează nu sunt proscriși, iar țara care cunoaște, la un moment dat, o dinamică ascendentă a cazurilor nu este ciumată, pentru că în acest sens de denigrare și stigmatizare e adusă ciuma în discuție.

Nici măcar ciuma nu e ciumată, e o boală care nu trebuie folosită pentru etichetări negative, în niciun registru. E cu atât mai reprobabil cu cât cel care o face este ministru, și încă al Sănătății.

Încetarea de a împărți bolile în curate și murdare și oamenii în ciumați și civilizați a fost una dintre achizițiile bune ale progresului și modernității.

Iar faptul că replica a avut și miză politică – anti-PSD – nu justifică, din contra, agravează lucrurile.

Culpabilizarea oamenilor prin etichetarea ca oi negre – cei care fac de rușine țara, o transformă într-o țară ciumată – e una dintre cele mai slabe strategii atunci când vrei ca autoritatea ta să fie legitimă. Adică oamenii să te asculte și să fie dispuși, fără puneri la îndoială, să își asume regulile pe care le definești, ca autoritate.

Sunt deja câteva locuri comune despre cum să faci pentru a obține consimțământul social, într-o situație medicală, cum sunt  vaccinarea obligatorie și pandemia pe care o experimentăm zilele acestea.

În principal, e vorba despre a folosi discursul științific, cu tot ce presupune el – cifre, statistici, teze validate de experți.

Nu îți spui părerea și nu încurajezi adeziunea emoțională, prin specularea fricii, de pildă, pentru că asta vine cu reversul ei – boicotarea regulilor.

Or, a propune o paradigmă a societății sănătoase, pe care o pot ciuma cei neascultători, nu face decât să obțină efectul contrar.

Oamenii, ținte ale fake news-urilor și tezelor conspiraționiste care depășesc simpla lipsă de spirit critic individual, se vor simți nedreptățiți tocmai de cei care asigură administrarea țării, iar una dintre defulările acestei revolte va fi neascultarea regulilor.

Dacă un ministru însă anunță că țara merge spre o dramă pentru că politicienii unui partid o sabotează, atunci lucrurile sunt extrem de grave. În afară de enorma inocență intelectuală a multor pesediști, de tipul ”cred în Dumnezeu, nu în COVID”, trebuie să existe probe ferme ale sabotării politicii naționale de sănătate. Replica nu poate rămâne politică.

Mai mult, atunci când guvernanții nu pot obține consimțământul social înseamnă un eșec al autorității. Tot în responsabilitatea lor cade și abilitatea de a formula, explica și urmări regulile, în așa fel încât vidul de autoritate să nu apară.

Dar iată că el a apărut la unul dintre cele mai prestigioase spitale, Institutul Matei Balș, care tratează cazurile grave de COVID-19, și unde medici de Terapie Intensivă refuză să fie detașați, pentru că acolo, spun ei, e moșia lui Adrian Streinu-Cercel și niciun medic nu vrea să lucreze pentru un mic Dumnezeu sau altul. Un spital unde aflăm, tot de la medici, că unii pacienți COVID din Terapie Intensivă nu au primit tratament.

Citiți articolul integral AICI.