Cum arată libertatea presei în lume

DW: După ce criterii și cu ce metode măsoară Reporteri fără frontiere libertatea presei în lume?

Christian Mihr: Clasamentul anual al libertății presei analizează situația din 180 de țări. La baza evaluării stă un formular cu întrebări ce cuprind toate aspectele jurnalismului independent. Noi trimitem acest formular în 20 de limbi la sute de jurnaliști, cercetători, juriști, activiști pentru drepturile omului, precum și rețelei noastre proprii de corespondenți din lumea întreagă. Actuala analiză reflectă situația din 2015. La final, pe baza răspunsurilor primite, calculăm un punctaj pentru fiecare țară în parte, punctaj cuprins între 0 și 100. Zero este starea cea mai bună, 100 cea mai proastă. La acest punctaj se adaugă rezultatele unei evaluări pe care o facem chiar noi și care vizează actele de violență comise asupra jurnaliștilor, inclusiv pedepsele cu închisoare dictate împotriva acestora din cauza exercitării profesiei.

Care sunt cele mai importante evoluții din noul clasament?

Un trend important, remarcat încă de anul trecut, este sporirea presiunilor exercitate asupra jurnaliștilor independenți la nivel global. Vedem tot mai multe tendințe autocrate în țări ca Egiptul, Rusia și Turcia, observăm cum țări cu guverne național-conservatoare, ca Polonia și Ungaria, încearcă să aducă sub control presa de stat, dar și celelalte voci din mass-media. Și, tot foarte important, în multe țări iau amploare represiunile împotriva jurnaliștilor prin invocarea unor ideologii religioase, a legilor de securitate și, cum e cazul în Turcia, a legilor privind interzicerea criticilor la adresa președintelui: prin astfel de legi jurnaliștii au fost trimiși chiar la închisoare. Un ultim punct ar fi concentrarea proprietarilor de media, căderea presei în mâinile oligarhilor, fenomen care reduce independența jurnaliștilor și transformă instituțiile mediatice în instrumente politico-economice prin care patronul oligarh își urmărește propriile interese. Dacă ne uităm la Germania, țara a căzut patru locuri în clasament pe poziția a 16-a, în principal din cauza înmulțirii masive a atacurilor împotriva jurnaliștilor.

Care este situația așa-numiților jurnaliști civici și în cazul jurnalismului online și prin rețelele de socializare?

În unele țări, în special în Orientul Mijlociu, de exemplu Bahrain, Siria, dar și mai departe la est, în Bangladesh, acești jurnaliști civici joacă un rol foarte important. Asta pentru că, în Siria de exemplu, jurnalismul profesionist nu mai există, în timp ce în Bangladesh, pe de altă parte, pe aceste platforme sunt abordate teme ca tabuurile religioase, evitate de presa clasică care se autocenzurează. Aceste tipuri de jurnaliști independenți sunt puși prin urmare sub o presiune foarte puternică.

Cum stau lucrurile în Europa?

Dacă vorbim în general de Europa, se constată continuarea erodării rolului europenilor ca lideri ai libertății presei în lume, fenomen început în 2014. Acesta este un trend al ultimilor trei ani, în paralel cu alte evoluții precum înmulțirea legilor anti-terorism, care sunt folosite pentru a îngrădi drepturile și libertățile civice. În anumite țări independența presei este amenințată de apartenența la mari concerne care nu controlează doar instituții mediatice, de exemplu în Franța sau în Bulgaria. Aceasta din urmă a alunecat șapte locuri în clasament. Bulgaria este o țară unde politicienii și oligarhii controlează cea mai mare parte a presei. De asemenea, violențele împotriva jurnaliștilor s-au înmulțit, ceea ce a contribuit la căderea în clasament a Bulgariei.

Bulgaria a regresat serios, dar și mai gravă este căderea Poloniei. Ce factori au determinat această degradare?

Și guvernele anterioare din Polonia au încercat să influențeze radio-televiziunea publică. Noul executiv însă a mers prea departe, ceea ce explică parțial căderea de 29 de locuri înregistrată de Polonia. Noul guvern a atacat acele aspecte care asigurau oarecare independență posturilor publice și a vizat „re-polonizarea“ mass-media independente, prin schimbarea legilor proprietății.

Care este situația în România?

România ocupă locul 49 în clasament, o îmbunătățire ușoară de trei poziții, dar cu punctaj aproape similar cu clasamentul anterior, ceea ce arată că lucrurile nu s-au prea mișcat.

Dar în România este totuși mult mai bine ca în alte țări din estul și sud-estul Europei. Cum explicați?

Și în România există structuri foarte netransparente în ceea ce privește proprietarii de mass-media. Este interesant să comparăm România cu Bulgaria, pentru că sunt țări vecine și au fost admise împreună în UE. Ceea ce face ca România să ocupe un loc clar mai bun decât Bulgaria în clasamentul nostru este numărul mult mai redus de acte de violență comise împotriva jurnaliștilor. Acesta este un factor foarte important în alcătuirea clasamentului nostru. Dacă există multă violență într-o țară împotriva presei, poziția acestei țări în topul Reporteri fără frontiere va avea serios de suferit. Acesta este, în opinia mea, principalul factor care diferențiază România și Bulgaria.

În fine, să vorbim despre Moldova, o țară pe care o urmărim cu îngrijorare pendulând în aria de influență Rusia-România. O țară în care academia Deutsche Welle este foarte activă și unde am susținut masiv transformarea radio-televiziunii publice. Ce tendințe se constată la Chișinău?

Pe de o parte există problema tensiunilor reverberate în regiune de conflictul ruso-ucrainean. Moldova, o țară relativ mică, are de luptat cu propaganda exercitată pe marginea acestui conflict. O a doua problemă a Moldovei, una foarte răspândită în regiune, o reprezintă structurile netransparente de proprietate în domeniul mediatic. În Moldova avem mai multe cazuri în care presa a fost folosită efectiv pentru reprezentarea intereselor unor oligarhi. De exemplu Vladimir Plahotniuc, care deține mai multe posturi de televiziune și care este simultan membru în Parlamentul de la Chișinău. Moldova ocupă locul 76 în clasamentul pe 2016, cu patru poziții mai prost ca în 2015.

Vă mulțumim. Ce mesaj are Reporteri fără frontiere la adresa decidenților europeni? Ce se desprinde din clasamentul de anul acesta?

Trebuie să spunem clar că libertatea presei în Europa nu mai este ceva de la sine înțeles. Cred că, timp de mulți ani, ne-am relaxat în vestul Europei, asigurați că totul este în regulă. Sunt de părere că libertatea presei trebuie apărată din nou activ și în Europa, pentru că este supusă presiunilor din multe direcții. Iar concluzia noastră este că o problemă majoră este transparența în ceea ce îi privește pe proprietarii de mass-media. Iar aici trebuie ca guvernanții europeni să încerce să schimbe ceva, pentru că doar așa poate fi ajutată credibilitatea presei. Interesele din spatele mass-media trebuie să fie transparente și cunoscute, într-o societate democratică.