Când vremea severă duce la tulburări de stres post-traumatic

Nu de puține ori, soldații care luptă în războaie suferă de așa-numita tulburare de stres post-traumatic (PTSD) la terminarea misiunilor. Nu sunt singurii. Oamenii care se confruntă cu violența, fuga și strămutarea pot dezvolta și ei PTSD.

Același lucru este valabil și pentru forțele de intervenție care au de-a face cu persoane grav rănite sau moarte în timpul dezastrelor.

Se poate întâmpla în cazul fenomenelor meteorologice extreme, în timpul cărora oamenii încearcă să supraviețuiască, fiind martori la moartea unor semeni. Inclusiv oamenii care au fost amenințați în mod acut și direct de o furtună extremă și s-au simțit neajutorați în fața dezastrului prezintă un risc crescut de PTSD.

"Uraganele Katrina și Rita au fost foarte bine examinate“, spune Andreas Meyer-Lindenberg, psihiatru și președinte al Societății Germane de Psihiatrie, Psihoterapie, Psihosomatică și Neurologie. 

În 2005, Meyer-Lindenberg a activat ca psihiatru de primă intervenție în SUA după ce uraganul Katrina a făcut ravagii și a curmat peste 1.800 de vieți. „În principiu nu toate persoanele care sunt expuse la fenomene meteorologice extreme au probleme de sănătate mintală ca urmare a acestora. Însă problemele și bolile de sănătate mintală cresc semnificativ după evenimente meteorologice extreme”, spune el. 

Aproape jumătate dintre persoanele afectate de devastările provocate de Katrina au dezvoltat PTSD, explică specialistul. Este adevărat că un eveniment extrem poate declanșa depresia, anxietatea, ba chiar dependențele, dar PTSD este o consecință directă, cauzală a ceea ce omul a trăit.

PTSD ca o consecință directă a vremii severe

"PTSD se definește prin faptul că a avut loc un eveniment extrem de amenințător la care tu însuți sau cineva apropiat a fost martor și că acest eveniment se află în centrul suferințelor tale", explică Meyer-Lindenberg. Prin așa-numitele flashback-uri, vise și amintiri, dezastrul este retrăit la nesfârșit - un simptom tipic al PTSD. Ca urmare, cei afectați încearcă să evite orice ar putea declanșa aceste flashback-uri. În cazul victimelor inundațiilor, aceasta poate fi ploaia.

Din cauza acestei strategii de ocolire a factorilor declanșatori, fapt care împiedică o confruntare cu experiența trăită, tulburarea de stres posttraumatic nu prea dispare fără ajutor terapeutic, spune psihiatrul.

Sunt puține informaţii privind evenimentele meteorologice extreme și consecințele acestora asupra psihicului celor afectați din țările în curs de dezvoltare, unde efectele incendiilor și inundațiilor sunt adesea deosebit de devastatoare. "Cele mai multe studii provin din Europa, America de Nord și Australia", spune Meyer-Lindenberg. În Africa, colectarea datelor este deosebit de precară.

Cu toate acestea, țările din sudul lumii sunt cele care se confruntă deja de mai mult timp și mai frecvent decât cele din nord cu fenomene meteorologice extreme, care sunt exacerbate de schimbările climatice curente. „Țările cu experiență în ceea ce privește fenomenele meteorologice extreme sunt mai în măsură să facă față consecințelor, ceea ce desigur că atenuează în mod natural efectele acestor evenimente“, spune Meyer-Lindenberg.

Digurile stabile nu protejează apoi doar bunurile de inundații, ci și sănătatea psihică, deoarece transmit un sentiment de siguranță. Cu toate acestea, o bună protecție împotriva evenimentelor meteorologice extreme necesită și resurse financiare, care lipsesc adesea în țările mai sărace.

Cum funcționează primul ajutor psihiatric?

Costisitor este și așa-numitul prim ajutor psihiatric după un dezastru. El trebuie să fie bine structurat, iar Meyer-Lindenberg enumeră cinci puncte esențiale pentru a stabiliza psihologic supraviețuitorii.

În primul rând, trebuie să existe un loc de dormit, ceva de mâncare și apă potabilă. "Până când aceste lucruri nu sunt garantate, nu trebuie să te gândești la nimic altceva", spune Andreas Meyer-Lindenberg.

În al doilea rând este important ca oamenii să se liniștească, spune psihiatrul. Adică să asculți atunci când cineva vrea să vorbească, dar în niciun caz ei nu trebuie forțați să poarte o conversație despre ceea ce au trăit.

În al treilea rând, victimele trebuie să își poată contacta rudele cât mai repede posibil. "În special pentru copii este vital să poată fi alături de o persoană cunoscută cât mai curând posibil", spune Meyer-Lindenberg.

Al patrulea aspect: oamenii pot face față mai bine unui dezastru dacă au sentimentul de implicare activă în modelarea unei situații, în loc să simtă neputincioși. "A-i ajuta pe ceilalți este o modalitate de a te auto-implica în situație”, spune Meyer-Lindenberg.

În fine este esențială menținerea speranței. "Nu cu ajutorul unor sloganuri banale, ci prin acțiuni care să le dea celor afectați sentimentul că această fază dificilă poate fi depășită împreună", spune Meyer-Lindenberg. 

Cu cât mai multe evenimente meteo extreme, cu atât mai des PTSD

În cazul în care simptomele PTSD apar mai târziu, de ajutor poate fi așa-numita terapie de expunere, care îi pune pe cei afectați să se confrunte din nou cu trauma într-un mediu sigur, terapeutic, și astfel să depășească impasul. „Astfel, PTSD poate dispărea din nou complet", spune Meyer-Lindenberg.

Cu toate acestea, oameni cu PTSD preexistent se confruntă cu o re-traumatizare atunci când sunt expuși în mod repetat la evenimente meteorologice extreme. Tulburarea de stres posttraumatic nu se ameliorează cu cât cineva trece mai des printr-o situație extremă. Dimpotrivă, spune Andreas Meyer-Lindenberg: "Cu cât o astfel de persoană trăiește mai des senzația de a fi neajutorată, cu atât reacția ei devine mai severă”.