Cât de raţionali sunt liderii Iranului?

La doar câteva ceasuri după ce o delegaţie a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de la Viena a părăsit Iranul fără să-şi fi putut îndeplini misiunea, şeful suprem al teocraţiei persane a făcut declaraţii cu privire la programul nuclear al ţării. Aceste declaraţii nu vor linişti pe nimeni. Dimpotrivă.

Ayatolahul Khamenei a invocat, ce blasfemie, numele Cerului pentru a justifica menţinerea periculosului şi belicosului curs nuclear al Iranului.

Înaltul cleric s-a exprimat la doar câteva ceasuri după colapsul ultimei tentative a inspectorilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de a înlătura suspiciunile legate de acuzele de construcţie a bombei atomice de către Iran.

„Cu ajutorul lui D-zeu şi fără să ţinem seama de propagandă, Iranul va continua ferm şi serios actualul său curs în domeniul nuclear…Presiunile, sancţiunile şi asasinatele nu vor avea nici un rezultat”, a adăugat liderul spiritual şi politic suprem al statului persan.

Iranul insistă că nu are un program nuclear militar, că îşi îmbogăţeşte uraniul doar în scopuri paşnice. Dar în Comunitatea Internaţională, credibilitatea acestor aserţiuni este, practic, egală cu zero.

Iranul, totuşi, se preface, liderul său suprem mimând nevinovăţia, ca şi cum ţării sale nu i s-ar fi atestat în repetate rânduri recursul la subterfugii şi la restricţionarea accesului inspectorilor internaţionali, având misiunea de a stabili care sunt intenţiile veritabile ale Teheranului.

Cuvintele sale sugerează că ayatolahul nu prea înţelege bine situaţia în care se află Iranul, regiunea şi globul. Altfel spus, priza la realitate a autorităţilor de la Teheran pare a slăbi perceptibil.

Dacă ar înţelege bine realităţile date, liderii persani ar ştii, pe de o parte, că puterea militară combinată a Statelor Unite şi a Israelului depăşeşte mult capacitatea forţelor lor armate de a apăra statul iranian şi facilităţile sale nucleare.

Regimul islamist de la Teheran ar trebui de asemenea să fie edificat asupra faptului că probleme ridică nu doar ideologia sa, vehiculând ideea de genocid şi ura împotriva altor state, naţiuni şi religii, ci şi imprevizibilitatea sa. Iraţionalitatea acestui regim, documentată între altele de faptul că, în pofida evindeţelor, neagă Holocaustul, e un aspect potenţial fatal dacă, aşa cum afirmă serviciile secrete apusene, Iranul e pe cale să-şi procure arme de distrugere în masă.

Caracterul impredictibil şi prea puţin raţional al vârfurilor regimului iranian a devenit şi subiectul unui contencios de a cărui rezolvare ar putea depinde în ultimă instanţă decizia eliminării manu militari a pericolului nuclear iranian.

Recent, senatorul american John McCain l-a mustrat pe generalul Martin Dempsey, şeful statelor majore combinate ale SUA, care a susţinut într-un interviu televizat nu doar că ar fi "imprudent" ca statul evreu să atace în acest moment, ci şi că Iranul ar fi un „actor raţional”.

Nu se ştie pe ce anume s-a bazat Dempsey când a făcut aceste afirmaţii. Dar e limpede că nu se poate pune semn de egalitate între fanatismul religios de care dau dovadă liderii iranieni şi forma mentis, net mai raţională, marcându-i pe foştii lider de partid şi de stat ruşi cu care, ca atare, s-a putut negocia un acord în timpul războiului rece.

La fel de clar e că, în Statele Unite şi în lume, nu toată lumea se bucură de serenitatea generalului american.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder