Călătoria Maiei Sandu prin Europa începe la București

Foarte matinală, vizita la București a premierului de la Chișinău Maia Sandu: l-a prins pe președintele român Klaus Iohannis între avionul care l-a adus și-l va duce înapoi la Bruxelles, la un Consiliu European de criză, dedicat celor ce vor conduce Uniunea Europeană în următorii cinci ani. Șefa Guvernului Republicii Moldova vine la București – prima vizită oficială în străinătate de la învestirea în fruntea noului Executiv – la o zi după ministrul ei de Externe, Nicu Popescu, și la două zile după ce s-a încheiat cel dintâi mandat al României la Președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene.

Maia Sandu este primită atât la Palatul Cotroceni, cât și la Palatul Victoria, acolo unde, cu nici o lună în urmă, în calitate de lider al opoziției pro-europene din Moldova, nu avea mare trecere, în condițiile în care fosta putere de la Chișinău se afla de mult timp într-o ipostază ingrată, sub sancțiuni europene din cauza derapajelor de la valorile democratice. Mai mult chiar, amintește sociologul Claudiu Degeratu, în ultimii ani „s-a transmis de la București ideea că doar fosta majoritate parlamentară, partidul oligarhului Vladimir Plahotniuc, este bună pentru România, NATO și UE și oferă o politică anti-rusească în Republica Moldova”.

România, între Plahotniuc și Moldova

A fost, de altfel, extrem de sonoră tăcerea prelungită a Bucureștilor de-a lungul primelor ore și zile ale recentei crize din Republica Moldova, atunci când două garnituri politice reclamau funcțiile reprezentative în stat. Cu atât mai surprinzătoare este declarația de dragoste la adresa puterii de la București rostită ieri de șeful diplomației moldovene. Într-o conferință comună cu omologul său Teodor Meleșcanu, Nicu Popescu a vorbit despre o atitudine decisivă a României în tranșarea incertitudinii de la Chișinău, care ar fi ridicat standardul de așteptare la nivelul schimbării puterii. Or, de fapt, reținerea și prudența autorităților române au fost zile la rând stânjenitoare. „România s-a ferit să deranjeze activitatea Partidului Democrat și, în realitate, se pare că au fost multe interese de natură personală între Plahotniuc și oameni politci din România”, comentează, pentru Deutsche Welle, Degeratu.

Președintele Iohannis cerea, în acel timp, un ”dialog responsabil între toate forţele politice, în vreme ce ministrul de Externe Meleșcanu trimitea la soluția alegerilor anticipate, precizând că „nu există instituţia recunoaşterii Guvernului, există recunoaşterea unui stat”. De altfel, subliniază Degeratu, la început, „ambasadorul României nu a a vut nimic relevant de comunicat public și nici mandat să îi întâlnească pe reprezentanții noului Guvern”. Abia odată cu scrisoarea ambasadorilor occidentali, care vorbea explicit despre „guvernul legitim” al Moldovei condus de Maia Sandu, a avut loc și repoziționarea politicii externe de la București de partea schimbării de putere. Între timp însă, Plahotniuc fusese denunțat ca indezirabil chiar și de Kremlin.

„Declarația referitoare la poziția României în timpul crizei a fost una de curtoazie”, explică, pentru Deutsche Welle, analistul de politică externă Raluca Răducanu, care așază poziția diplomației române în limitele pe care i le oferă instrumentele dreptului internațional: „Legitimitatea guvernării este dată doar de de Parlament, ca urmare a votului cetățenilor, și nu de voința altor capitale”, inclusiv în cazul uni „stat mic și în mare măsură dependent de partenerii externi estici sau vestici”.

Gafa cu „războiul civil”

A stârnit, după conferința de presă de luni de la București, valuri o exprimare nefericită a lui Nicu Popescu: acesta a vorbit despre războiul civil din 1992, în condițiile în care există instituții internaționale care au recunoscut caracterul de agresiune rusească a acelui conflict din Transnistria. Formularea lui Popescu a fost interpretată prin cheia alianței parlamentare încheiate de blocul pro-european ACUM, al premierului Maia Sandu, cu socialiștii filoruși ai președintelui Igor Dodon. Dacă pe vremea regimului Plahotniuc circulase ipoteza unei federalizări a Moldovei de-a lungul Nistrului, ceea ce trebuia să alerteze Bucureștiul cu privire la pro-occidentalismul oligarhului pe care l-a favorizat, subiectul reorganizării statale nu mai este de actualitate la Chișinău. Cel puțin așa a transmis luni Popescu. „Faptul că Popescu cere plecarea rușilor din Transnistria este subiect separat de statutul regiunii”, spune analistul pe probleme de securitate Claudiu Degeratu, a cărui opinie este că, la Chișinău, „Guvernul nu își dorește acum să întreprindă ceva nou și serios în sensul acesta. Vor fi declarații, dar practic nu vor face mai nimic. Ambele formațiuni politice, ACUM și PSRM, se vor rezuma doar la ce scrie în acordul pentru formarea majorității”.

Raluca Răducanu crede că declarația lui Popescu, privind necesitatea retragerii armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, nu va aduce nimic nou în sensul depășirii blocajului transnistrean, dar trasează linii clare de demarcație și este, mai ales, necesară în contextul campaniilor de presă recente, care prezintă noua guvernare de la Chișinău ca fiind „guvernarea Kozak”, adică una impusă de la Moscova prin vicepremierul Dmitri Kozak, jonglerul Kremlinului pentru această parte a fostului imperiu sovietic.

În acest registru trebuie interpretat și mesajul cu care Maia Sandu vine la București, punctează Degeratu: noul Guvern de la Chișinău vrea sa mențină cursul relațiilor, să continue toate proiectele începute, sa primească sprijin în plan european. Altfel spus, „vrea sa convingă Bucureștiul că nu are de gând sa îi aducă pe ruși la masa deciziilor de la Chișinău”. Foarte probabil că Maia Sandu – care va merge la Bruxelles pe 4 iulie, joi – să îl roage pe Klaus Iohannis să îi facă acest serviciu de frate mai mare și să transmită un mesaj și celorlalți lideri europeni, în pauze, pe coridoarele negocierilor pentru funcțiile relevante din UE.