De ce cumpără statele din Golf litoralul egiptean?

A fost descrisă ca un ”punct de cotitură” în miezul celei mai grave crize economice cu care s-a confruntat Egiptul în ultimele decenii. Țara este foarte îndatorată și suferă de o penurie de valută străină, ceea ce a dus la o inflație accelerată și la creșterea prețurilor, tot mai greu de gestionat pentru mulți egipteni obișnuiți.

Săptămâna trecută, liderii egipteni au anunțat investiții directe din Emiratele Arabe Unite, în valoare de 35 de miliarde de dolari. Primul proiect major este unul în construcții, la Ras al-Hikma, o peninsulă mediteraneană lângă orașul Alexandria. Ar fi vorba despre cea mai mare astfel de investiție din istoria Egiptului.

Prima tranșă de bani a fost deja depusă. O mare parte provine din numerarul pe care Emiratele Arabe Unite îl dețineau deja la banca centrală a Egiptului. Restul este de așteptat să sosească în termen de două luni, potrivit oficialilor egipteni. Tranzacția și eliberarea primei tranșe de fonduri de la banca centrală au avut un impact aproape imediat, îmbunătățind poziția financiară a Egiptului în diferite moduri.

Acordul va permite totodată Egiptului să îndeplinească mai ușor condițiile stabilite de Fondul Monetar Internațional, cu care se află în etapele finale ale negocierii unui ajutor în valoare probabilă de peste zece miliarde de dolari, pentru a stabiliza economia țării. Condițiile FMI pentru un acord implică devalorizarea lirei egiptene pentru a alinia cursul de schimb stabilit de guvern la cel real și privatizarea în continuare a activelor statului. Practic, aceasta înseamnă să le îndepărteze de atotputernica armată egipteană și să le vândă unor investitori privați.

Există zvonuri și despre o altă afacere similară: Arabia Saudită ar investi, la rândul ei, încă 15 miliarde de dolari într-o destinație turistică la Marea Roșie, Ras Gamila.

Egiptului nu-i ajung doar stațiuni de plajă

Nu toată lumea a fost entuziasmată de înțelegere. Acest proiect de investiții este doar o parte a unui model, a spus Hossam el-Hamalawy, cercetător și activist egiptean care trăiește acum în Germania și publică un buletin informativ regulat despre politica de la Cairo.

Președintele egiptean Abdel Fattah el-Sissi ”a împrumutat de ani de zile în stânga, în dreapta și în centru, pentru a finaliza megaproiecte care să-i satisfacă deciziile economice iraționale”, comentează el-Hamalawy. ”Și se bazează mereu pe faptul că va fi salvat de puterile regionale sau internaționale, din cauză că Egiptul este prea mare pentru a eșua”.

Guvernul egiptean ”a irosit injecțiile trecute de numerar cu o viteză extraordinară”, subliniază și Timothy Kaldas, director adjunct al Institutului Tahrir pentru Politica din Orientul Mijlociu, cu sediul la Washington. ”O astfel de injecție de capital cumpără încrederea investitorilor temporari în Egipt. Dar cheia pentru încrederea pe termen lung este reformarea serioasă, un semn clar din partea liderilor țării că folosesc astfel de oportunități pentru a schimba cursul. Va fi nevoie de mai mult decât de o excepție și o altă stațiune elegantă de plajă pentru a reconstrui”, a explicat Kaldas pentru DW.

El-Hamalawy și alții au subliniat, de asemenea, protestele locuitorilor din Ras al-Hikma, amenințați cu strămutarea odată cu demararea construcției, la începutul anului 2025, după cum a anunțat ADQ, unul dintre fondurile suverane de investiții ale Emiratelor Arabe Unite, responsabil de acest proiect. Standardele de mediu sunt, de asemenea, o preocupare în această zonă de coastă, potrivit criticilor planului.

În acest moment, ideea că Egiptul este ”prea mare pentru a eșua” este deosebit de convingătoare. Națiunea se află sub presiune politică și economică din cauza conflictului din Gaza învecinată. Luptele de acolo au limitat substanțial venituri importante ale Egiptului, printre care cele atrase din turism sau din transportul maritim prin Canalul Suez. Nimeni nu vrea să vadă în acest moment tulburări publice în Egipt din cauza colapsului economic.

”Odată cu războiul din Gaza și cel civil din Sudan, stabilitatea regimului lui Sissi a devenit o preocupare primordială pentru aliații Egiptului, chiar dacă aceasta îi va permite președintelui să evite reformele [economice] atât de necesare”, a scris comentatorul politic Maged Mandour într-un articol de opinie apărut în publicația online Middle East Eye, la începutul acestei săptămâni.

Statele din Golf se angajează în „diplomația de salvare”

Se poate specula, așadar, că miliardele primite din Emiratele Arabe Unite au legătură cu conflictul din Gaza și cu potențialul acord cu FMI? Coincidența este ”oarecum izbitoare” și se știe că Statele Unite, unul dintre principalii susținători ai FMI, folosește agenția financiară pentru a-și pedepsi sau recompensa aliații, susține Hasan Alhasan, expert în politica Orientului Mijlociu la Institutul Internațional de Studii Strategice. În schimb, remarcă analistul din Bahrain, șefii FMI, precum și înalți oficiali egipteni și din Emirate neagă cu toții că acordul de 35 de miliarde de dolari ar avea de-a face cu toate acestea.

Există însă o tradiție de decenii: statele bogate din Golf se angajează în ceea ce Alhasan și alții numesc ”diplomație de salvare”. Aceasta poate fi definită ca ”practica de a plăti pachete mari de asistență financiară sau în natură pentru salvarea statelor care se confruntă cu crize financiare sau economice” și ”a fost un instrument cheie al politicii externe din Golf încă de la începutul anilor 1970”, după cum arăta Alhasan într-o lucrare de cercetare scrisă în 2023 împreună cu geoeconomista Camille Lons, colaboratoare a Consiliului European pentru Relații Externe.

”Statele din Golf au salvat economia egipteană încă din anii 1960, cu cel puțin 108 miliarde de dolari sprijin bugetar direct, o sumă de care nu a beneficiat nicio altă țară”, amintește Lons.

Această practică s-a schimbat oarecum în ultima perioadă. ”Am urmărit un apetit mai mare din partea statelor din Golf de a valorifica influența pe care o obțin prin diplomația de salvare, pentru a-și asigura accesul preferențial la activele statului scoase la privatizare”, remarcă Alhasan.

Tranzacții mai puțin transparente

Statele din Golf dețin acum companii egiptene care operează porturi și hoteluri istorice, sunt implicate în petrochimie și în sectoarele financiare și de retail. Cel mai recent acord cu Emiratele Arabe Unite, precum și investiția saudită despre care se zvonește sunt probabil o nouă investiție bună, deoarece, estimează Alhasan, statele din Golf realizează că s-ar putea să nu-și primească niciodată înapoi împrumuturile oferite Egiptului iar conflictul din Gaza crește presiunea în zonă.

Această ultimă investiție din Emiratele Arabe Unite aduce mulți bani într-un moment care ”pare să fie un indicator”, comentează Alhasan, cu prudență, însă: ”Lucrurile pot merge prost, prețul petrolului se poate modifica din nou și este posibilă o schimbare, în Golf, a apetitului pentru investiții. Este cu siguranță un anunț important, însă cât timp nu am văzut toate detaliile acordului trebuie să fim circumspecți cu privire la cât de probabil este ca afacerea completă să se întâmple”.