"Germanii emigraţi nu au eşuat"

"M-am săturat de Berlin", mărturiseşte Florian Schmitz. De profesie filolog, Florian trăieşte în Grecia, la Salonic. Pe piaţa berlineză a muncii situaţia devenise dificilă, iar abundenţa de filologi din capitală devenise deranjantă: "Erau atâţia ca mine, iar alţi zece aveau aceeaşi idee ca a mea", mai povesteşte el. Cândva, nemulţumirile sale au dus la depresie.

Iniţial s-a gândit să plece în Argentina. La Berlin, însă, şi-a cunoscut partenerul grec şi s-au decis să se mute împreună în locurile natale ale acestuia. Se întâmpla în decembrie 2013. A fost unul din cei 140.000 de germani care şi-au părăsit ţara în acelaşi an. Emigrantul Florian Schmitz se încardează perfect în imaginea prezentată de către specialiştii Consiliului Fundaţiilor germane pentru Integrare şi Migraţie (SVR) a Institutului Demografic Federal (BiB) de pe lângă Universitatea Duisbug-Essen, care au realizat un studiu privind tendinţele migraţioniste ale germanilor.

Insatisfacţia pe plan profesional sau personal, curiozitatea unor noi experienţe şi relaţia cu un partener străin sunt cele mai frecvente motive din care germanii aleg să părăsească ţara. Cei care pleacă sunt oameni cu un nivel de educaţie şi calificare profesională peste medie şi aproape toţi sunt tineri. Conform studiului în cadrul căruia au fost chestionaţi 1700 de emigranţi germani, dar şi de germani care s-au repatriat, cei mai mulţi au studii superioare şi au deţinut sau deţin funcţii de conducere.

"Nu au eşuat"

În mare proporţie, germanii emigraţi au făcut salturi însemnate în plan material: două treimi din persoanele chestionate afirmă că veniturile obţinute în ţara de adopţie sunt mai bune decât cele câştigate în Germania. Veniturile s-au diminuat doar pentru 13% dintre aceştia. În schimb, viaţa socială a multora a avut de suferit din cauza pierderii prietenilor şi apropiaţilor. În cazul germanilor care au revenit în ţară, s-a întâmplat invers: venituri mai mici, prieteni mai mulţi.

Până de curând, specialiştii au analizat numai situaţia imigranţilor din Republica Federală nu şi pe cea a celor care părăsesc Germania.

Imaginea emigrantului prezentat în show-ul de televiziune "Goodbye Deutschland" nu corespunde realităţii, afirmă Norbert Schneider, directorului BiB: "Este greşit să credem că aceşti oameni pleacă din cauza eşecurilor. Acelaşi lucru este valabil şi-n cazul persoanelor repatriate."

În orice caz, studiul-pilot nu este reprezentativ pentru emigranţii germani - susţine Marcel Erlinghagen, unul dintre autorii sondajului. Peste 1,4 milioane de germani au părăsit ţara sau s-au întors acasă între 1967 şi 2013.

Ţările lor de adopţie au fost mai ales Elveţia, SUA, Polonia, Marea Britanie, Spania şi Franţa. Specialiştii au constatat că, pe fondul globalizării, atât numărul germanilor care se mută în străinătate cât şi al celor care se întorc în ţara de origine creşte de la an la an. Republica Federală nu este, însă, ameninţată cu piederea specialiştilor cu înaltă calificare. "Migraţia are mai degrabă un caracter temporar", afirmă autorii studiului.

Cu toate acestea, cercetătorii recomandă iniţierea unor programe federale menite să-i atragă înapoi pe germanii care trăiesc peste hotare, la fel cum au şi alte ţări din lume. În contextul concurenţei internaţionale acerbe pentru mână de lucru cu înaltă calificare, germanii repatriaţi ar putea deveni un capital extrem de preţios graţie experienţei şi calificărilor obţinute pe care le aduc cu sine din străinătate.

Aproximativ 41% din germanii emigraţi declară că şi-ar dori să se întoarcă acasă, într-o bună zi. O treime dintre aceştia intenţionează să rămână în ţara adoptivă, pe când un sfert sunt indecişi. Noul studiu arată că, pentru 40% dintre germanii repatriaţi, motivul întoarcerii a fost nemulţumirea. Tot nemulţumiţi au fost şi mulţi dintre cei care s-au mutat din Germania în alte ţări.