De ce moare o persoană cu COVID-19 fără alte afecțiuni

Așa se explică de ce intră în colaps un organism fără alte comorbidități, pentru că, odată ajuns la nevoia de oxigen, e ca și cum am respira printr-un pai și atunci se instalează, suplimentar, și panica, spune Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București.

Autoritățile au anunțat miercuri un număr record de cazuri de COVID-19 înregistrate în 24 de ore. Astfel, avem 4.848 de noi îmbolnăviri.

Foarte mare este și bilanțul deceselor, cu 69 de morți, toți pacienți care aveau peste 50 de ani. Dintre aceștia, patru erau sănătoși înainte de infecția cu SARS-CoV-2.

• România e pe primul loc în UE la decesele de COVID-19. Un raport oficial arată cât de prost ne poziţionăm la fiecare capitol legat de evoluţia pandemiei
• Medic ATI: Sunt oameni cărora le citești în ochi că au înțeles pe patul de spital ce putea să facă o mască, diferența față de chinul prin care trec ei

Cum se ajunge la deces în cazul unei persoane fără comorbidități și cum funcționează tratamentele existente? Are România acces la acestea?

Ne-a răspuns Beatrice Mahler, într-un scurt interviu acordat SpotMedia.ro.

Un criteriu pentru a vedea cât de gravă e pandemia de COVID-19 e numărul bolnavilor care ajung în secțiile de Terapie Intensivă. Cum stăm din acest punct de vedere? Mă refer la capacitatea sistemului.

Avem mulți bolnavi în Terapie Intensivă, dar părerea mea este că avem și mai mulți bolnavi care încă nu au ajuns în terapie intensivă și sunt cu forme de boală severă, care sunt tratați în secții sau în compartimente de primiri urgențe, pentru că abia creăm locuri de terapie intensivă, mai ales în anumite orașe. Și atunci, pentru anumite zone, numărul de cazuri care ar putea să fie manageriate mult mai eficient într-o secție de terapie intensivă este mare.

Cât de grav este ca un bolnav care are nevoie de terapie intensivă să nu ajungă într-o astfel de secție?

Este grav numai în momentul în care asociază alte insuficiențe în afară de cea respiratorie. Este grav atunci când are nevoie de intubație și practic doar în acele momente pot să spun că se găsește un loc undeva în România, într-o secție de terapie intensivă. Noi nu am avut situații de acest gen.

Și mai este grav dacă nu ai personal în secția COVID, care să fie pregătit să facă ventilație non-invazivă la pacient. Din fericire, ”Marius Nasta” are posibilitatea să facă aceste lucruri, dar efortul pe care îl depun colegii  mei în secție, cu pacienții severi, este foarte mare, pentru că vorbim despre pacienți extrem de fragili și colaborarea dintre medicul de terapie intensivă și medicul pneumolog este permanentă pentru cazurile acestea.

S-a modificat proporția cazurilor grave în acest al doilea val, să îi spunem așa?

Da, cel puțin s-a dublat. La cazurile severe din ”Marius Nasta” în vară aveam în jur de 10 cazuri, 20, acum avem 40.

Ce înseamnă caz grav?

Caz grav înseamnă pneumonie bilaterală, pneumonie care are nevoie de oxigen, undeva peste 10 litri, obligatoriu administrat cu mască de reinhalare sau sisteme de ventilație cu debit crescut de oxigen.

Am avut situația în care am fost nevoiți, la o pacientă tânără, cu necesar crescut de oxigen, să o conectăm la două surse de oxigen, pentru a asigura un flux de oxigen crescut.

Puteţi citi interviul integral AICI.