„De ce nu ne dă Iohannis un semn ce vrea?”

Ludovic Orban luptă din toate puterile și cu toate minciunile să redevină premier.

În schimbul susținerii USR-PLUS le-ar fi oferit acestora satisfacerea oricăror pretenții, orice, pentru că oricum, dacă acceptă, peste câteva luni îi va da afară de la guvernare, cum a făcut Tăriceanu cu PD, și va recupera prada. Dar pe moment este dispus să dea orice.

Dă pe surse în presa care i-a mâncat bani din palmă că el va fi premier, că președintele e de acord. Se duce la USR-PLUS și spune că președintele îl susține. Se duce la PNL și spune că USR-PLUS e de acord.

Nu, nu e de acord, după cum a lăsat să se înțeleagă Dacian Cioloș.

Așa a făcut dl Orban și când i-a spus președintelui Iohannis că partidul nu-l vrea premier pe Nicolae Ciucă, deși partidul nu avea nimic împotrivă.

Iar partidului i-a spus că președintele îl vrea pe Cîțu, așa că N. Ciucă nici n-a mai fost supus la vot.

Partidul începe însă să se dezmeticească.

Tot mai mulți știu despre întâlnirile nocturne din Modrogan în care camarila țese planuri, ca marți seara. Tot mai mulți află cine și de ce sifonează în presă. Și tot mai mulți au înțeles cacealmaua cu Ciucă.

„De ce nu ne dă președintele un semn ce vrea? PNL e cu el, nu cu Orban. Doar de un semn e nevoie”, mi–au spus mai mulți liberali, în egală măsură nemulțumiți de ce va face Orban și derutați de tăcerea președintelui. Pur și simplu, nu înțeleg de ce președintele nu comunică și nu se bazează pe ei.

Am scris deja despre lupta disperată a lui L. Orban să-l înlăture pe Florin Cîțu, care refuză categoric o a doua retragere, să-l reducă la tăcere pe Klaus Iohannis și să devină mai mult decât Dragnea 2.0.

Eu nu așa l-am cunoscut pe Ludovic Orban. Era excentric, dar cu o axă de principii care l-a făcut să se opună USL. E de înțeles că, după ani în care a fost mai degrabă luat peste picior și ironizat, savurează puterea.

Dar nu mi-aș fi imaginat că puterea îi va lua atât de tare capul încât îl va face să patroneze pesedizarea propriului partid, să creeze o camarilă toxică și incompetentă cu imense puteri, să sfideze mesajul unor alegeri.

Ori nu l-am înțeles eu de la început deloc, ori ceva fundamental s-a schimbat în acest om, până acum un an rezonabil.

Dar un om, oricât de disperat, oricât de îmbolnăvit de putere, contează mai puțin. Un om singur nu poate face nimic.

Decizia este la PNL și la Klaus Iohannis. Și pe ei îi întreb: ce ați înțeles din alegeri? Din ziua neagră a democrației?

Puteţi citi articolul integral AICI.