Dezbatere TV electorală: "Bătălia celor 5"

După duelul televizat puțin interesant de duminică dintre candidații principalelor partide (Angela Merkel/CDU și Martin Schulz/SPD) la alegerile din 24 septembrie, a venit rândul să se confrunte în fața telespectatorilor reprezentanții celor cinci partide mai mici.

Cei cinci participanți au acoperit întreg spectrul politic german: populiștii de dreapta anti-imigrație de la Alternativa pentru Germania (AfD); conservatorii din Bavaria de la Uniunea Creștin-Socială (CSU), formațiune înrudită cu Uniunea Creștin-Democrată a Angelei Merkel; liberalii de la Partidul Liber-Democrat (FDP), axați pe sprijinirea economiei de piață și a libertăților civile; Verzii ecologiștii și Partidul Stângii, formațiune care îi moștenește pe socialiștii din fosta RDG.

Potențialul pentru dispute și neînțelegeri a fost deci mult mai mare decât la dezbaterea dintre Angela Merkel și rivalul ei social-democrat Martin Schulz. Prin urmare, nu a durat prea mult până la apariția primelor scântei în ceea ce a fost numită "bătălia celor cinci.”

De exemplu, candidata Stângii Sahra Wagenknecht i-a atacat imediat pe reprezentanții CSU și FDP pentru că aceștia sprijină privatizarea. Dar toți cei prezenți - cu excepția candidatului CSU Joachim Herrmann - au luat în vizor guvernul de mare coaliție condus de doamna Merkel, pe teme precum pensiile, digitalizarea, protecția datelor și măsurile de combatere a islamismului radical în Germania.

Cei mai buni dușmani?

Deși toți cei cinci participanți urmăreau câștigarea de voturi, mizele erau diferite pentru fiecare în parte. CSU figurează doar la alegerile din Bavaria și sunt aliați permanenți ai CDU, deci nu au fost supuși niciunei presiuni. AfD, ale cărei membri au fost adesea acuzați de rasism și simpatii naziste, este considerată toxică de toate celelalte partide germane. Iar CDU/CSU au exclus orice coaliție cu Partidul Stângii, ceea ce lasă această formațiune total în afara puterii, cu excepția unei reveniri spectaculoase a lui Schulz și a partidului său SPD.

Privirile au fost aruncate deci mai ales pe cei doi posibili parteneri de coaliție pentru conservatori: liberalii și ecologiștii. O alianță a celor două formațiuni mai mici cu CDU/CSU ar genera probabil după scrutinul general din septembrie o majoritate parlamentară. În acest sens însă, ecologiștii și liberalii trebuie să treacă peste antipatia reciprocă pe care ar nutri-o.

Strategic sau nu, președintele FDP Christian Lindner a fost de acord cu afirmația co-liderului ecologist Cem Özdemir, privind majorarea salariilor pentru ocupații majoritar feminine, precum cele de asistentă medicală și educatoare. Lindner l-a tutuit de asemenea pe liderul ecologist atunci când i-a adresat o întrebare.

Cei doi au avut un schimb mai aprins de replici pe marginea ocupației ruse în Crimea, dar Özdemir a părut mult mai preocupat să-i atace pe CSU și pe populiștii de dreapta și de stânga.

"Nu mai suport să aud mereu scuzele anti-EU emise fie de Stânga, fie de AfD, care susțin că fiecare eșec de politică internă ar fi de fapt vina celor de la Bruxelles," a spus Özdemir în cel mai aprins moment al său.

Stânga versus dreapta

Partidul Stângii și AfD, ambele în jurul nivelului de 10% din voturi, au ca obiectiv să câștige cât mai mult din electorat posibil pentru a împiedica formarea unor coaliții de guvernare. Dacă se va ajunge din nou la o mare coaliție, partidul cu cele mai multe voturi din rândul Stângii, ecologiștilor, FDP și AfD ar urma să devină lider al opoziției parlamentare. Este un obiectiv vizat mai ales de AfD, care s-ar mândri cu o astfel de realizare în scurta sa existență (partidul a fost înființat în 2013).

Reprezentanta AfD Alice Weidel a încercat să evidențieze că partidul său ar fi singurul care s-ar opune politicii actuale a BCE de a păstra rata dobânzii de politică monetară la zero. Partidul Stângii nu a înghițit gălușca.

"Nu știu dacă AfD a preluat această temă de la noi, dar noi o discutam înainte ca măcar să existe acest AfD,” a replicat Wagenknecht.

Weidel a răspuns întrebând-o pe Wagenknecht dacă partidul ei chiar crede într-o lume fără granițe naționale. Wagenknecht a sporit și mai mult miza, întrebând-o pe Weidel dacă se simte bine într-un partid plin de "semi-naziști.”

Migranții, o temă fierbinte

Din cauza criticilor că dezbaterea anterioară Merkel-Schulz s-a concentrat prea mult pe tema migrației, moderatorii au accentuat la această discuție mai întâi temele sociale. Dar subiectul migranților și azilanților nu a putut fi ocolit.

Aici s-au văzut clar diferențele dintre FDP și ecologiști, cu șeful liberal Lindner susținând expulzarea mai eficientă a azilanților respinși și criticând opoziția ecologiștilor față de deportările migranților din nordul Africii.

Nesurprinzător, Weidel a adoptat linia cea mai dură, susținând rescrierea legilor de azil în Germania, pentru ca țara să ajungă la nivelul de "imigrație negativă.”

Özdemir a criticat că sunt deportate "persoanele greșite”, în timp ce atacatori periculoși precum teroristul de la Târgul de Crăciun de la Berlin, Anis Amri, scapă de sub supravegherea autorităților.

Nu știm dacă alegătorii și-au schimbat părerile urmărind dezbaterea de 75 de minute a celor cinci, presărată de numeroase întreruperi. Dar "bătălia" acestora a arătat că ar fi spațiu de manevră pentru diverse alianțe în politica germană. Totul depinde însă de ceea ce va decide electoratul la urne, pe 24 septembrie.

Autor: Jefferson Chase/os