Politică externă nouă: America peste tot?
11 aprilie 2017
Secretarul american de Stat Rex Tillerson nu a mai lăsat nici un dubiu la reuniunea de la Lucca cu privire la pretențiile ca Rusia să-și schimbe politica față de Siria și să întrerupă legăturile cu Iranul și milițiile Hezbollah. Este o declarație de forță la adresa Moscovei, una neașteptată în urmă cu doar câteva zile. Tillerson a schimbat dramatic poziționarea guvernului Trump față de Rusia după atacul chimic din Siria, pus pe seama regimului Assad. Mult discutata reapropiere de Moscova nu mai pare deloc probabilă, mai degrabă cele două puteri rivale sunt pe un curs de confruntare. Tillerson are nevoie de omologii occidentali de partea sa la această schimbare de direcție. Italia, Marea Britanie, Franța, Japonia, Canada și Germania nu au mai avut altceva de făcut decât să sprijine lovitura militară americană în Siria și noua poziție a Washingtonului față de Damasc. În principiu, reprezentanții G7 sunt de acord că Rusia trebuie să renunțe la sprijinirea lui Assad, care este o mână moartă. Nuanțele diferă însă: cei 7 nu au căzut de acord să emită oficial noi amenințări cu sancțiuni la adresa Moscovei.
Cât va fi însă valabilă această poziție a americanilor? Această întrebare a plutit deasupra reuniunii șefilor diplomațiilor G7 din Toscana. Tillerson și-a schimbat doar el de mai multe ori poziția față de Siria în ultimele săptămâni. Președintele Trump respinsese în campania electorală intervenții americane în străinătate. Dar acum le face. Ministrul său de Externe a făcut în Italia o promisiune extrem de largă și generoasă: SUA vor interveni peste tot și îi vor trage la răspundere pe cei care comit crime împotriva celor nevinovați. Superputerea ca polițist mondial; la nevoie și fără mandat.
Înapoi la intervenționism
Trump s-a întors astfel la abordarea lui George W. Bush, cu a sa "axă a răului", pe care a dorit să o combată începând războiul din Irak. Un război considerat de Trump drept o mare greșeală a predecesorului său republican. Donald Trump și Rex Tillerson par acum gata să se ia de coarne nu doar cu Rusia, ci și cu Coreea de Nord și cu China, protectoarea Phenianului. Amenințarea cu "măsuri unilaterale" poate fi salutată drept demonstrație de forță americană. Dar poate fi simultan văzută și ca un joc periculos de intimidare.
Miniștrii de Externe prezenți la întâlnirea de la Lucca nu sunt întru totul de acord în evaluarea noii doctrine americane în formare. Rex Tillerson nu are de ce să se aștepte la sprijin practic - bani și trupe - de la aliații din G7 în cazul unei noi politici americane în Siria. Totul va rămâne la nivel de cuvinte. Nimeni nu vrea să fie atras într-un conflict sângeros aparent fără ieșire cum este cel sirian. Greu de crezut că noua confruntare americano-rusă va genera șansa demarării unui nou proces politic în Siria, așa cum speră ministrul german de Externe Gabriel. Va ceda cu adevărat Putin și îl va lăsa pe Assad să cadă? Nu prea curând, poate cândva în viitor, dacă Assad nu-i va mai fi de folos. Și rușii vor aștepta să vadă dacă noua politică americană se va permanentiza sau dacă săptămâna viitoare se va schimba din nou.
În continuare fără strategie
Întrebarea de ce și-a schimbat Donald Trump poziția de la "America First" la "America everywhere" rămâne deocamdată fără răspuns. Unii observatori de la Washington cred că a fost influența fiicei sale Ivanka. Aceasta ar fi apelat la latura morală a tăticului. Alții cred că Trump face doar o manevră care vizează politica internă, dorind să demonstreze că Rusia nu ar fi influențat alegerea sa ca președinte iar contactele echipei sale de campanie cu Moscova ar fi fost total nevinovate.
Și ce se mai întâmplă mai departe? Purtătorul de cuvânt al Casei Albe nu a exclus noi lovituri militare împotriva regimului Assad, dacă acesta va continua folosirea așa-numitelor bombe-butoi împotriva propriei populații. În acest caz, SUA ar interveni masiv în Siria. Ce va cere în acest caz Trump de la aliații săi din Europa și NATO? Cum se vor comporta SUA în conflictul tot mai ascuțit cu Coreea de Nord, dacă nebunul de dictator de la Phenian va ordona un nou test atomic, așa cum se presupune că va face? Politica externă americană are multe necunoscute în prezent, dar ceea ce încă îi lipsește este o strategie clară.
Autor: Bernd Riegert