Europa de Est: Dorinţa de libertate, egalitate și dreptate

De mai bine de un deceniu, Europa este bântuită de fantoma așa-numitului populism. Forțele populiste sunt puternice mai ales în estul și sud-estul Uniunii Europene.

Mai precis, din Polonia până în Bulgaria, precum și în statele candidate la aderare din Balcanii de Vest, unde la putere se află aproape fără excepție politicieni care acționează autoritar sau autocratic sau care, în cel mai bun caz, își arată disprețul față de democrație și instituțiile ei. Aceștia propagă o politică naționalistă, parţial etnic identitară și au creat sub aceste paravane ideologice sisteme clientelare corupte.

Atare evoluție a devenit posibilă prin numeroasele crize care s-au succedat în UE în ultimii 15 ani. Apariția și consolidarea unor lideri ca premierul ungar Viktor Orbán i-a îngrijorat serios pe susținătorii democrației și statului de drept și a provocat de asemenea o neliniște adâncă.

Mulți intelectuali europeni sunt frământaţi de îndoieli, punând, mai mult sau mai puțin, sub semnul întrebării chiar democrația liberală, proiectul unificării europene sau universalismul drepturilor omului și al drepturilor civice. Se vorbește de o nouă divizare între Est și Vest, de o nouă Cortină de Fier, de mentalități și tradiții cultural-politice diferite.

Concluzii greșite

Cine urmărește cu atenție și de mai multă vreme evoluțiile din estul, centrul și sud-estul Europei, nu poate să constate decât că majoritatea acestor concluzii sunt inexacte și superficiale – iar unele chiar false. La trei decenii de la sfârșitul dictaturilor comuniste, Europa Centrală și de Sud-Est s-ar putea afla în fața unei noi schimbări. În ultimii doi-trei ani, în aproape toate țările din această regiune au avut loc proteste civice ample împotriva liderilor autoritari și corupți. Mulți alegători au votat împotriva evoluțiilor anti-demoratice din țările lor.

De fapt, Europa Centrală și de Sud-Est reprezintă azi partea continentului european în care oamenii se angajează cel mai activ în favoarea democrației și statului de drept. Motivele pentru protestele și schimbările sub aspectul opţiunilor electorale din regiune au fost și sunt numeroase: ele merg de la indignarea provocată de cazuri concrete de abuz de putere, până la o nemulțumire adâncă și pe termen lung. Există un numitor comun: cetățenii – uneori studenți, alteori pensionari, muncitori sau oameni de cultură, adesea toți la un loc – își doresc libertate, egalitate și dreptate.

Este vorba de libertatea de a spune ce gândești fără să te temi de pierderea locului de muncă. De egalitate adevărată în sistemele educațional și medical, nu de privilegii și perspective doar pentru numai câțiva. De dreptate și justiție pentru toți, în locul unui sistem juridic corupt, în care cei puternici nu sunt pedepsiți pentru infracțiunile lor, prin care s-au îmbogățit pe seama celorlalți.

Bulgaria și Muntenegru

Cele mai recente exemple pentru aceste proteste și modificări de paradigmă electorală sunt Bulgaria, țară membră a UE, și Muntenegru, stat candidat la aderare. În Bulgaria, zeci de mii de persoane protestează în stradă de peste două luni față de sistemul premierului Boiko Borisov. Acesta este considerat în străinătate un politician conservator clasic și pro-european – de fapt, el a instaurat în țara sa în ultimii zece ani un regim care pune în umbră de departe evoluțiile anti-democratice și anti-europene din Ungaria și Polonia. După un incident deosebit de grăitor de încălcare a legii și abuz de putere, mulți bulgari cer acum chiar reformarea din temelii a sistemului, transformarea țării într-un stat de drept democratic realt, nu doar cu numele.

La fel în Muntenegru. Milo Đukanović, aflat la putere de când lumea, în prezent președintele țării, a fost printre primii în Europa care a instaurat un regim clientelar autocratic corupt. Îndepărtarea sa de la putere prin vot părea lipsită de orice șanse. Dar acum s-a întâmplat ceea ce părea imposibil: la alegerile parlamentare de la sfârșitul lunii august, partidul lui Đukanović a fost învins, în pofida tuturor manipulărilor și falsificărilor. Este pentru prima dată în istoria Muntenegrului când un conducător este înlăturat de la putere pașnic, prin vot democratic. Și deși Muntenegru este cea mai mică țară din regiune, evoluțiile de acolo pot reprezenta un semnal deosebit de important pentru toată Europa de Sud-Est.

Problema UE

Alte exemple actuale sau relativ recente sunt protestul studenților de la Universitatea de Teatru şi Film din Budapesta față de politizarea instituţiei de către guvernul ungar, protestele din Serbia împotriva "dictaturii coronavirus" a președintelui Aleksandar Vučić sau mișcarea cehă "Un milion de momente pentru democrație". În Slovacia, asasinarea jurnalistului Ján Kuciak și a logodnicei acestuia a dus la o răscoală a cetățenilor care a pus capăt domniei corupte a premierului Robert Fico și a partidului său.

Nu a trecut încă un deceniu de când oamenii din centrul și sud-estul Europei ieșeau în stradă cu steaguri ale UE în mână. Lucrurile s-au schimbat însă în ultimii ani. Steagul albastru-galben al UE este tot mai rar folosit ca simbol pozitiv la protestele din regiune – mai mult, în Balcanii de Vest aproape că nu mai apare deloc. Și asta deoarece Uniunea Europeană a devenit din motor al democratizării regiunii un fel de frână a acesteia.

Dezamăgire față de Bruxelles și Berlin

Oamenii din estul, centrul și sud-estul Europei sunt dezamăgiți profund de faptul că protestele lor sunt întâmpinate de tăcerea politicienilor și diplomaților europeni. De faptul că aceștia din urmă continuă să stea la aceeași masă cu potentații din regiune și că refuză aproape mereu să se întâlnească cu reprezentanții mișcărilor civice. Oamenii sunt dezamăgiți că Bruxellesul și Berlinul nu le înțeleg disperarea de a trăi într-un sistem care îi umilește și care le fură posibilitatea de a-și croi o viață demnă și liberă.

Spre deosebire de Bruxelles și Berlin, mulți oameni din numeroase regiuni din centrul și sud-estul Europei au acum curajul de a-și exprima opiniile și de a ieși în stradă. Curajul de a vota cu cine "nu trebuie". De aceea, acești oameni care luptă pentru schimbare în țările lor nu pot fi lăudați îndeajuns. Ei sunt exemple de urmat. Și au câștigat cu vârf și îndesat atenția și sprijinul celorlalte părți ale continentului.